Despre Îngeri, Andrei Pleşu

Carte Despre Îngeri

An aparitie: 2012

Autor: Andrei Plesu

Categoria: Filosofie Romaneasca

Editura: HUMANITAS

Nr. pagini: 280

Preţ: 36,99 Ron

Prin intermediul unei librarii online, am achiziţionat şi lecturat plăcuta carte Despre Îngeri (a fost o dorinţă mai veche de a citi cartea, iupii...şi am realizat-o! :)).

Cartea de faţă, este diferită faţă de celelalte cărţi cu care ne -a obişnuit Pleşu, prin faptul că sunt combinate mai multe date - informaţii, adunate atât din cursurile proprii cât şi din literatura de specialitate; astfel, în prima parte a cărţii sunt redate selecţiile din cursurile susţinute de autor cu referire directă la viaţa sfinţilor, ca apoi partea a doua să fie structurată într-o notă mai sobră, prin dezbaterea mult mai amplă a unor idei derulate în toată creeaţia sa, dar şi introducerea datelor noi, dezbătute şi analizate ulterior.

Cartea, este compusă din 3 mari capitole, fiecare cuprinzând mai multe subcapitole în care sunt tratate tainele pământenilor în relaţie directă cu creaturile cereşti - îngerii, cu lumea necunoscută a celor sfinţi, inocenţi. 

Sunt multe taine de dezlegat în Despre Îngeri!...şi cred că, doar dacă nu-ţi pui suficient de  multe întrebări cu referire la viaţa veşnică, despre cât de păcătos sau curat eşti, despre puritatea gândurilor adunate şi despicate în mintea ta, nu te va interesa această carte!

Pentru mine, cartea a fost percepută ca fiind un dicţionar a multor date (puţin citite) din Biblie; am înmagazinat şi completat (recunosc!) informaţii deprinse încă din frageda pruncie cu altele noi, referitoare la scopul şi obiectivul îngerului păzitor, zbuciumul pe care-l duce cu forţa răului în momentele de cumpănă a păcătosului, însemnătatea vamelor văzduhului trecute uşor sau cu poticniri de sufletele curate sau mai puţin curate.
Însă, din toate cele citite, o mică învăţătură mi-a rămas întipărită în creier...şi, este răspunsul la întrebarea care mi-a tot apărut în minte de când am început să realizez ce/cum este viaţa ?!

De ce este mare păcat, dacă în timp ce ma rog stau culcată în pat sau în altă poziţie decât în picioare? şi răspunsul l-am aflat din cartea aceasta: îngerul păzitor se roagă pentru sufletul  omului stând în picioare în dreapta fiecăruia, aşa că noi suntem obligaţi oarecum, să adoptăm aceeaşi postură - de drepţi!..doar sufletul nostru este salvat prin rugăciune, nu?!

Eu cred!

Una cu alta, am în faţă o carte cu multe, unice, înţelepciuni adresate omului pământeam.

Lecură plăcută!

Cartea amăgirilor, CIORAN

Cartea amăgirilor

Autor Emil Cioran

Editura Humanitas

An apariţie 2006

Preţ 22 ron

- continuare din "reguli pentru a nu cădea pradă melancoliei":

Toate tristeţile oamenilor sunt ocazionale. Ca şi temerile lor, ele au o cauză, a cărei dispariţie le suprimă implicit. Ocazionale sunt nevoile lor de consolare; au pierdut ceva şi ei aşteaptă recompensa mângâierii. Dar există o nevoie de consolare ce nu se naşte după o mare înfrângere sau nefericire, care nu se naşte nici măcar într-un moment dureros. De câte ori se apropie fericirile fără a fi pregătiţi pentru ele, ne inundă o dorinţă de a fi consolaţi. Dar de câte ori dorim consolarea, am fi nemângâiaţi de ne-ar veni. De accea este ea misterioasă, că fugim de ea de câte ori o aşteptăm. Am primi-o dacă nu ne-ar vedea nimeni; în primul rând dacă nu ne-am vedea. Şi am primi-o de am şti că există vorbe de consolare, de am şti că există vorbe ca aripi de îngeri, a căror atingere să dea corpului calitatea sufletului.

- Ce sunt. decât o şansă în infinitele probabilităţi de a nu fi fost!

- Sexualitatea n-are alt sens decât să învingă infinitul din Eros.

- Iubesc acele vibraţii care se nasc după o mare tristeţe; o altă lume începe atunci, în care nu mai cauţi sentimente, deşi sunt, şi nici pasiuni, deşi au născut-o. Şi această lume, izvorâtă din triumful asupra tristeţii, este cea mai îndepărtată de oameni. În ea respiră atât de des muzica şi totdeauna întemeietorii de religii; arareori poeţii şi niciodată oamenii. (pag. 144) 

 Lectură plăcută!

Cartea amăgirilor, CIORAN

Dat fiind faptul că sunt o fire mai puţin diplomatică, n-am putut salva nimic din esenţele pe care le-am avut în traistă, n-am ştiut (sau vrut) să lupt doar pentru amăgiri, aşa că mi-am continuat, cred....marele orgoliu! ...şi am găsit un suprem aliat prin scrierile lui Cioran.

Arta de a evita sfinţenia

Învaţă să consideri: amăgirile ca virtuţii; tristeţea ca eleganţă; teama ca pretext; iubirea ca uitare; detaşarea ca lux; omul ca amintire; viaţa ca legănare; suferinţa ca exerciţiu; moartea din plenitudine, ca scop; existenţa, ca floare la ureche.

Reguli pentru a nu cădea pradă melancoliei 

a gândi lumea politic (putere şi dominare);

a diviniza ritmul: marşul militar înaintea unei simfonii;

a urî toate culorile: ele trezesc stări sufleteşti care sfârşesc fatal în melancolie. Până şi roşul e dizolvant, absorbiţi mult timp în el. A ne pierde în ultima degradare a albului, a ne pierde în absenţa de culoare;

a ne căuta nuanţe în sentimente; fiecare din ele exercită o sugestie şi atrăgându-ne, rând pe rând, lunecăm în noi ca în necunoscut;

totul este sfâşietor, ne spune melancolia. Îi vom răspunde: a muri obiectiv;

a-ţi fi margine ţie;

a da expresie de dans tuturor sentimentelor; a ne căuta în afară; a ne scoate din noi în lumea semnelor exterioare;

totul este a trece peste senzaţia de slăbiciune care dizolvă corpul şi sufletul. Şi pentru a o învinge, nici un mijloc nu e prea delicat sau prea vulgar. A gândi politic în muzică;

a naşte forţa prin gânduri şi a sili sentimentele s-o servească;

a te sfâşia în formă. O metodologie a destrămării; a te lichida cu gust şi cu stăpânire; a muri, adică a-ţi pierde linia.

A dezlega teama de propriul tău destin. (pag. 141-142).

Lectură plăcută! 

Schiţe de rătăcire...

Cel mai greu lucru nu este să ataci una din marile probleme insolubile, ci s-adresezi cuiva un cuvânt delicat care să spună totul şi nimic. (pag. 177).

Când ne trezim prost dispuşi, e sigur că vom face o descoperire atroce oarecare, fie şi numai observându-ne pe noi (pag. 174).

Ceea ce poate fi rostit e lipsit de realitate. Nu există şi nu contează decât ceea ce nu trece în cuvânt (pag. 167). 

Prietenia e un pact, o convenţie. Două fiinţe se anagajează în chip tacit să nu trâmbiţeze niciodată ceea ce fiecare gândeşte în fond despre cealaltă. Un soi de alianţă întemeiată pe menajamente. Când una dintre ele dă în vileag cusurile celeilalte, pactul e denunţat, alianţa ruptă. Nici o prietenie nu durează dacă unul din parteneri nu mai ascultă de regula jocului. Altfel spus, nici o prietenie nu suportă o doză exagerată de sinceritate (pag. 145).

Sănătatea este o stare de nonsimţire, ba chiar de nonrealitate. Îndată ce încetezi să suferi, încetezi să exişti (pag. 125). 

Nimic nu ne face să devenim modeşti, nici chiar priveliştea unui cadavru (pag. 97). 

Orice concesie pe care o facem e însoţită de o împuţinare lăuntrică de care nu ne dăm seama imediat (pag. 89). 

Cel mai rău lucru nu e melancolia, nici disperarea, ci întâlnirea lor, ciocnirea lor. Să fii strivit între amândouă! (pag. 182). 

În această clipă, sunt singur. Ce mi-aş putea dori mai mult? O bucurie mai intensă nu există. Ba da, aceea de a auzi cum, de atâta tăcere, singurătatea-mi creşte (pag. 185).

Omul este inacceptabil! (pag. 190)

Toate cele de mai sus, numite - schiţe de rătăcire, sunt citate din cartea marelui Cioran - Sfârtecare; pentru mine au fost cele mai pătrunzătoare şi mai cuprinzătoare.....

Lectură plăcută!

Jurnalul de la Tescani, Andrei Plesu

Cartea Jurnalul de la Tescani
Autor Andrei Plesu
Editura Humanitas
An apariíe 2011
Nr pagini 124
Pret 22 ron, cartea se poate achizitiona şi on line prin intermediul www.libris.ro

După cum mi-am promis am continuat seria Andrei Pleşu, pentru a mai descoperi una, alta, din tainele scriitorului. Şi bine am mai procedat!:)

Cartea, Jurnalul de la Tescani  este tare drăguţă! aşa...asemeni unei ceşti de cafea cu scorţişoara servită dimineaţa, într-o zi de toamnă târzie, cu ceaţă densă şi o brumă ivită pe boticul câinilor ce stau ghemuiţi pe câteva grămezi de frunze ruginii. A..şi merg extraordinar de bine îmbinate :)).
Una cu alta, cartea exprimă gândurile, trăirile poate chiar amărăciunile interioare ale autorului, adunate, aşezate cap la cap într-un mic jurnal dintr-o anumită perioadă petrecută.

Ca şi strucutră, cartea este organizată în scurte paragrafe, asociate cu diverse imagini, schiţe, grafice în josul fiecărei pagini. Drăguţă prezentare!

Autorul subliniează, direct sau indirect aproximativ toate detaliile atribuite asupra a tot ce înseamnă materie vie/moartă, şi anume: realizează descrierea zilei de toamnă, a dealurilor împădurite, încadrează anotimpurile după bunul său plac, fiecare cu o anume directivă, se leagă de bucuria, tristeţea înmagazinată în inimi; nu devine pesimist ci mai degrabă ştie să ridice ştafeta atunci când parcă se prăbuşeşte cerul:

Primăvara e a jubilaţiei, vara a unei omogene deplinătăţi, iarna - a ascezei cathare. Dar splendoarea, splendoarea adevărată nu e de întâlnit decât toamna, în octombrie pe o zi însorită. Moartea vegetală debutează cu o cutremurătoare sărbătoare.

Iubesc autorul şi cărţile sale! (poate e prea mult spus, insă acest sentiment îl simt în mometul când răsfoiesc scrierile dumnealui!), poate pentru simplu fapt, că multe din paragrafele sale mi se potrivesc mănuşă!...prea puţin contează, cert este că sunt fascinată de cărţile, de legătura creeată  între cititor şi narator prin sinceritatea şi marea sa claritate sufletească!

A fost ceva deosebit în această carte, ce mi-a dat de gandit mult...mult...este modul de a vorbi, de a cere sprijin şi ajutor Marelui Creeator! Descrie A .P. spre sfârşitul cărţii, rugăciunea unui intelect către divinitate, şi o descrie cum numai el poate....nu vă dezvălui în întregime acest pasaj, vă las pe voi, pe fiecare să descoperiţi adevărata rugă către Dumnezeu!

Te rog, Doamne: inima mea s-a amărât de atâta suferinţă; înducelceşte-o cu mângâierea Ta. Te rog, Doamne...

Lectură plăcută! 

Despre frumusetea uitata a vietii, Andrei Plesu

Cartea Despre frumusetea uitata a vietii
Autor ANDREI PLESU
Editura Humanitas
An aparitie 2011
Nr pagini 280
Pret 35 RON, se poate achizitiona de pe www.libris.ro, livrare foarte rapida si sigura!

Cred ca stiti deja, sunt complet fascinata de Andrei Plesu!, este omul care ofera viata cu adevarat vie fiecarui rand, aforism scris in cartea sa. Am citit cu drag si cu nerabdare aceasta carte Despre frumusetea uitata a vietii,...daca ma gandesc fara efort, observ ca si titlul este mai special in comparatie cu alte carti ce au rolul de a transmite acelasi mesaj,  prin faptul ca ma duce cu gandul la lucrurile simple si frumoase care mi se intampla in fiecare secunda, insa, de care eu inca nu stiu si nu pot sa ma bucur cu tot sufletul...cu toata materia cenusie pe care o detin!...pacat si trist totodata!

Dar am o intreaga viata in fata pe care poate voi invata sa o traiesc altfel! :)), mai exact asa cum ne indruma si cum ne expune A.P. frumusetea uitata a vietii pamantesti!

Cartea presupune revizuirea si adunarea celor mai adevarate si concise paragrafe din mai toate articolele si revistele publicate si sustinute de intelectual. Astfel, sunt redate fel de fel de comentarii, pareri, argumentatii facute pe seama vietii realiste, vietii cotidiene, cu episoade frumoase sau mai putin frumoase, viata adevarata a romanilor, a parlamentarilor, destinul neamului romanesc in functie de guvernul actual, parlamentul cu toate cele rele, televizorul cu tot ce dauneaza si ce nu aduce beneficii tinerilor, viata sub forma ei mirifica-IUBIREA, starile sufletesti de care toti suntem cuprinsi intr-un moment-optimism, neincredere, pesimism, orgoliu, etc.

Cartea beneficiaza de o mare originalitate si acuratete prin felul ei de a fi creeata deoarece avem parte prin intermediul autorului de redactarea unor subiecte si articole diferite, insa daca analizezi identifici faptul ca tot ce e diferit se atrage si in cele din urma se si completeaza. 

Am fost surprinsa in mod special de capitolele cuprinse in carte, care fac deliciul descoperiri iubirii infiripate si derulate intre tinerii indragostiti, cu  toate exploziile si toata verva tineretii pana la detalierea ruperii firului cursiv pe care se construia poate viitorul curat asemeni unui roman.

Tot de la autor am invatat, ca atunci cand recomanzi unei persoane o anumita carte pentru a fi citita iti asumi  un mare angajament si un mare risc, deoarece pana in acest moment putini oameni sunt capabili pentru realizarea acestei misiuni, insa eu vreau sa risc si sa va recomand cu mare caldura si incredere  cartea Despre frumusetea uitata a vietii, avand drept autor pe marele OM-Andrei Plesu.

Lectura placuta!

Despre lucruri cu adevarat importante

Mi-a placut mult clasificarea facuta de Plesu, cum iubirile ar exista sub doua forme: iubiri fericite si iubiri nefericite. E tare interesanta aceasta clasare, care pana la urma duce la stergerea iubirilor nefericite din registrul iubirii:

Admit ca ele sunt curente, aproape inevitabile si ca isi au nimbul lor de tragism si de respectabilitate. Nu sunt insa iubiri adevarate, sunt doar teribile probe exsitentiale, provocari tainice ale sortii, materie prima pentru o eventuala solutie de intelepciune. Iubirea adevarata e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Asa ceva nu exista?

Bine! atunci nu exista iubire adevarata.

Mda...si referitor la un gand rapid despre iubire, ajungi sa te intrebi daca mai traiesti pentru iubire? daca mai exista cineva care se gandeste la adevaratele valori? daca mai exista placeri depline si relatii colocviale sincere, inocente?...peste tot  in jur auzi la nesfarsit:

...trei propozitii de o miraculoasa, sublima, unanima banalitate:1. Ne vom iubi vesnic, (cu variante Nu ne mai vom desparti niciodata , Nu-mi mai pot imagina viata de- aici inainte fara tine, etc. 2. Parca ne-am cunoaste dintotdeauna (cu variante : Suntem facuti unul pentru altul, Am fost programati de la inceputul lumii sa ne intalnim, Esti dintotdeauna perechea mea, jumatatea mea) si 3. Iubirea noastra e unica ( Traim ceva rarisim, fara precedent, fara comuna masura cu iubirile altor cupluri). Daca nu te -ai auzit niciodata proferand macar unul din aceste trei absoluturi, n-ai fost niciodata cu adevarat indragostic. Faptul ca i-ai auzit si pe altii vorbind la fel nu te demobilizeaza. Cu tine si cu amorul tau e altceva. Ceva profund, neconventional, ireductibil. Intr-o a doua instanta, urmeaza dez-vrajirea, momentul luciditatii, masivitatea cinica a bunului -simt. Vertiginosul afect originar se adumbreste, se asaza, isi pierde palpitul. Vesnicia devine negociabila. Pur si simplu nu se confirma. Ajuns in papuci, domesticit prin rutina, erosul cunoaste calmul amarui al relativitatii. Ideea unei intalniri destinale, pregatita laborios in divin si, inca de la facerea lumii, se transforma intr-o metafora adolescentina, de un romantism duios. Pe scurt, dupa momentul mai mult sau mai putin fulgurant, al aprinderii initiale, urmeaza mai devreme sau mai tarziu, rezonabilitatea, sedentarizarea, decongestia. Intr-o a treia instanta insa, lucrurile isi recupereaza misterul si legitimitatea. Misterul rezulta din tocmai faptul ca universalitatea raportarii la absolut prin care debuteaza orice entuziasm amoros nu-si pierde fragezimea, patosul, nimbul extatic. Toti traverseaza acelasi scenariu, dar toti il traiesc ca pe o noutate totala, ca pe o surpriza, ca pe un soc. Cu alte cuvinte, credinta in eternitatea, predeterminarea si unicatul inatalnirii, desi contrazisa sistemic de realitatea imanenta, se dovedeste ea insasi eterna, predeterminata, unica. Ceea ce inseamna ca evenimentul iubirii se situeaza in alt plan decat acela al imanentei.

 Poate nu va obosesc si plictisesc cu aceste randuri furate din scrierile lui A. Plesu, citite, rascitite si tot citite pana ce am realizat eu asa....ca-s prea frumoase si realiste, deci  trebuie sa le scot la iveala si sa le asez pe micutul blog!

Indragostit, Mitica traieste, intre doua halbe, episodul platonician al vietii sale si devine , astfel, metafizician...(Andrei Plesu,  Despre frumusetea uitata a vietii, 2011) 

Rem , Mircea Cartarescu

Cartea REM

Autor Mircea Cartarescu

Editura Humanitas

An aparitie 2008

Nr. pagini 184

Pret 22 ron, pe www.libris.ro

Am auzit cu totii despre nostalgicul scriitor roman Mircea Cartarescu, Rem este primul roman citit de Cartarescu...ma tot pregateam eu sa-l lecturez dar uite ca a venit si timpul...in aceast inceput de toamna plapanda :)

Pentur mine toate cartile sunt speciale pentru fiecare etapa parcursa in viata. Si daca specific ca mi-a placut aceasta carte, pai chiar asa si este.....argumentul ferm, consta in puterea de a exprima prin intermediul   recenziei cauza acestei placeri si apoi, daca voi dragi cititori reusiti sa intelegeti ceva.....(pai nu prea este ok!...pffff, de ce?! pentru ca in aceasta situatie, nu a fost suficient de intensa placerea mea si astfel, repede a fost deslusita de voi :)) inseamna ca domnul Cartarescu poate fi citit de toti. 

Romanul Rem, reda din persepctiva naratorului o lume a viselor, lumea in care visul in vis devine realitate. Este magnific aceasta contopire realizata de autor intre vis-viata si realitate-joc. Pana la urma, doreste sa dezvaluie codul care alcatuieste visul, visul frumos, romantic, plin de jocuri nevinovate, inocenta copilariei si iubirea usoara dar dura a varstei timpurii. 

Nu pot rezista tentatiei de a inchide cartea dupa finalul unei file....parca ma gandesc ca in urmatoarea pagina va fi descoperit si definit acest REM  !

Rem-ul e, intr-un fel, ca floarea asta de roua-cerului, un soi de capcana intinsa pretutindeni si totodata cu o rabdare infinita, un loc de trecere care asteapta ani in sir sa fie descoperit si apoi alti ani in sir pana sa ajunga la el singura fiinta care-l poate strabate....

 Pentru aceasta carte, recenzia va fi diferita....nu voi mai povesti pe scurt, nu mai punctez ideile cheie care alcatuiesc desfasurarea actiunii, nu mai divulg intriga....ci doresc sa scriu exact gandurile care mi-au ramas intiparite in emisfere din timpul lecturarii, pentru ca imi plac, scrierile care au continuitate cu visul. 

Imi place Mircea Cartarescu pentru ca reuseste sa apropie prin romanele sale cititorul de scriitor, si astfel se creeaza un tot unitar din care se dezleaga codurile care formeaza acest amalgan, denumit VIATA.

Unii sustin ca in REM ar fi un aparat infinit, un creier colosal care regleaza si coordoneaza, dupa un anume plan si intr-un anume scop, toate visele vietuitoarelor, de la visele de neconceput ale amibei si ale brandusei, pana la visele oamenilor. Visul ar fi, dupa ei, adevarata realitate in care se reveleaza vointa Divinitatii ascunse in REM.

Acest roman face parte din cartile romanesti cele mai bune!

Lectura placuta!

Vălul pictat, W. Somerset Maugham

Cartea Vălul pictat

Autor W. Somerset Maugham

Editura Polirom

An apariţie 2011

Nr. pagini 228

Preţ 16.95 ron la libris.ro

Vălul pictat poate fi definit ca o carte de buzunar, care se pretează a fi citită uşor, cu un fir epic constant, fără prea multe detalii în ceea ce privesc locaţiile desfăşurării acţiunii sau în descrierea personajelor. Aceast roman a fost ecranizat în 2006, câştigând Globul de Aur, cu un succes deosebit cu Naomi Watts şi Edward Norton în rolurile principale.

Mulţumesc celor de la libris.ro pentru amabilitate şi pentru promptitudine, deoarece datorită lor am achizitionat această carte şi am avut posibilitatea de a ma bucura de scrierile ei.

Cartea relevă o poveste tulburătoare de viaţă şi de dragoste trăită de frumoasa Kitty Fane - personajul principal, care în urma unui adulter este forţată de soţul ei, medic bacteriolog, să-l însoţească în China, într-o zonă afectată de holeră. Mariajul tinerei nu este unul clasic, ci mai degrabă poate fi clasat ca un mariaj forţat de circumstanţele vieţii modeste şi în primul rând de inmaturitate dovedită din partea femeii. Într-un fel, putem afirma că soţul acesteia doreşte o răzbunare cumplită astfel încât o forţează pe Kitty să-l însoţească în acel loc murdar de boală pentru a o molipsi si pe ea, totul ducând la o moarte pregătită.

În contact cu suferinţa, cu boala şi moartea, eroina suferă o transformare profundă, care o face să-şi reevalueze viaţa şi să înveţe să iubească. Aceasta are parte de o scurtă perioadă de linişte interioară datorită vieţii monahale, unde cu ajutorul maicilor realizează că poate renunţa la răutate, la vanitate, ranchiună şi înverşunare pentru o transformare total opusă. 

Eroina descoperă că munca în mănăstire îi revigora spiritul, se ducea la mănăstire în fiecare dimineaţă şi revenea la Bungalow la asfinţit. 

Prin această experienţă, descoperă faţa adevărată a soţului, astfel încât realizează că iubirea arătată de el nu este curată şi sinceră, ci doar o alinare şi apoi devenită obişnuintă. 

Personal, cartea mi-a plăcut, acţiunea a fost simplă, însă am fost surprinsă plăcut de narator spre sfârşitul romanului, unde acţiunea a căpătat un alt sens, pe care nu-l aşteptam. Cartea prezintă un sfârşit foarte frumos deşi desfăşurarea acţiunii este tragică, dramatică. 

Vă recomand să citiţi romanul, să realizaţi o comparaţie între ecranizare şi carte. Care a fost oare mai expresiv?!...rămâne totuşi la latitudinea fiecăruia........eu apreciez scrierea în sine!

Toate sunt amestecate, dar discern vag un tipar şi văd înaintea mea o bogăţie inepuizabilă, misterul şi ciudăţenia fiecărui lucru, compătimirea şi milostenia, Calea şi Drumeţul şi, poate, la capătul drumului, pe Dumnezeu.

Lectură plăcută! 

Sorgul rosu, Mo Yan

Cartea Sorgul rosu

Autor Mo Yan

An aparitie 2008

Editura Humanitas

Pret 42 ron, acum este la reducere pe libris.ro 33.6 ron

A trecut ceva vreme de cand nu am intrat sa va salut, insa uneori apar evenimente neprevazute si nedorite de nimeni care totusi ne acapareaza timpul, fie el destinat treburilor zilnice fie episoadelor de relaxare si uite asa...nu am mai avut ragaz sa ma ocup si de bloguletul meu :)

Am revenit cu o carte impecabila, Sorgul rosu - citita in vacanta; trebuie sa recunosc ca atmosfera si peisajul nu se potriveau sub nici o forma cu firul epic al acestui roman!...una cu alta, polurile opuse totusi se atrag:)).

Cartea, Sorgul rosu relateaza povestea terifianta de supravietuire a oamenilor proveniti din sate salbaticite, saracacioase, in care rosul aprins al lanului de sorg se imbina cu rosul bourgund al sangelui varsat. Romanul este structurat in 5 mari capitole, la randul lor alcatuite din mai multe subcapitole, prezentate atent, minutios de narator.

Actiunea romanului se desfasoara in perioada anilor '20 in China, in tinutul Gaomi continuand pana la sfarsitul anilor '30, ani marcarti de numeroase lupte si manifestari sangeroase. Gaomi reprezinta teritoriul numit generic "patria sorgului rosu", unde ne sunt povestite tragediile petrecute si simtite pe parcursul a trei generatii: nepot-bunic- fiu. Aceste manifestari sunt inchegate de armata japoneza, unde calaretii se strecurau bezmetic printre cocenii de sorg, pentru a invada teritoriul sorgului rosu, aducand o tulburare terifianta si de nesfarsit asupra localnicilor, lupte cauzate de foamete, crime, violuri, practici vrajitoresti, gesturi eroice si in final moarte.

Ca si personaje principale ale romanului, acestea sunt reprezentate de Dai Fenglian si Yu Zban'ao. Dai Fenglian, este o tanara magnifica, frumoasa, cu trasaturi feminine bine evidentiate, detinatoarea unei inteligente rar intalnite, reusind sa atinga inima capitanului Yu Zban'ao. Cu acest individ, cap al trupelor de rezistenta, frumoasa femeie formeaza un cuplu, deloc obisnuit, deoarece in jurul relatiei se deruleaza asa-zisa istorie a "clanului sorgului rosu". 

Dai Fenglian este si detinatoarea prin mostenire a unei impresionante averi, cu care dovedeste independenta si putere in fata capitanului de forte.

Oricine citeste aceasta carte, poate observa fara pic de efort multitudinea si inegalabila bogatie a detaliilor, care duc gandul in miezul luptelor, a foametei, a agresiunilor trupesti, verbale, traite de sarmanii timpului.

Autorul Mo Yan, recreeaza prin acest roman, inimaginabilele vieti ale anilor in cauza, invaluite intr-un protector de sange, moarte si de ce nu parfumul prafului de pusca.

Este un roman dureros, dramatic, tragic, insa pe alocuri, cu usoare tente romantice care adunate contureaza o carte ireprosabila - Sorgul rosu.  

Sorgul s-a inrosit, japonezii au venit, toata lumea gata, tragem cu armata!

Lectura placuta!

Pelerinii, Elizabeth Gilbert

Cartea Pelerinii

Autor: Elizabeth Gilbert

An aparitie: 2010

Categoria: Literatura Universala

Editura: HUMANITAS

Nr. pagini: 224

Disponibil: librarie online Libris

Si... mi-am tinut promisiunea de a comanda cartea de pe libris.ro pentru a incheia seria doamnei Gilbert. Cand am citit prima carte a Elizabethei  Gilbert nu ma gandeam la faptul ca o sa-mi doresc sa aflu (cu un anume interes, recunosc) ce povestiri ne mai destainuie si in celelalte carti publicate, insa pe masura ce rasfoiam cate o carte imediat imi trecea prin minte ca ar fi interesant sa citesc si celelalte publicatii, romane ale doamnei G. 

Am facut bine, deoarece toate cartile au avut cate ceva picant, aparte, in care se contura si regasea aproximativ in proportie de 100% fiecare personaj construit, inventat sau chiar real fiind de autoare.

Cu Pelerinii a fost asa simplu...:)) pff...parca citeam povesti de pe timpul cand ajungeam acasa in dupa-amiezile din perioada scolii primare. 

Este o carte tare draguta....da, cuvantul caracteristic este chiar DRAGUTA!...sunt redate diverese povestioare in diverese locuri de catre diversi omuleti, cum ar fi cowboy, soferi de autobuz, hamali, stripperi, magicieni, patroni de bar, etc. 

Fiecare personaj in parte isi expune povestea din diferite colturi ale Americii, prin propriile cuvinte, idei, cu mai mult sau mai putin umor in functie de caracter, rang, personalitatea, gen, etc. 

Cartea se citeste extrem de usor si creeaza in acelasi timp o lume simpla, fara indatoriri, fara vulgaritati, rautati tocmai prin modestia personajelor. Pot sa concluzionez ca Elizabet are o mare dragoste fata de personajele ei si fata de oameni in general.....reda fiecare traire din perspectiva persoanei in cauza intr-un mod extrem de relaxant si fara prea multe menajamente. 

Totusi, exista o mare diferenta intre aceasta carte si de exemplu, bestsellerul Mananca, roaga-te, iubeste...diferenta expusa, prin tehnica complet schimbata a modului de plamadire a operelor. 

Tin sa mentionez, dupa parerea mea, Pelerinii este cartea ce trebuie atribuita/citita in special celor care iubesc lumea salbaticimii, a hergheliiilor, a hambarelor si a barurilor coordonate de cowboy. 

In aceasta carte se poate identifica complet latura masculina a autoarei, afirmand chiar ea in diverse jurnale precum ca, a fost nevoita sa realizeze imense sacrificii si eforturi pentru a intra cu adevarat in lumea barbatilor.

Lectura placuta!

Un bărbat intră în cameră, Nicole Krauss

Cartea Un bărbat intră în cameră

Autor Nicole Krauss

Editura Humanitas

Nr. pagini 247

An apariţie 2011

Preţ 28,00 Ron

Am citit cartea datorită titlului, care mi-a trezit interes pentru simplul fapt că este uşor ambiguu şi nu prea pot să-l asociez oricum, mai precis cu o acţiune intuitivă pe care sunt tentată să o derulez printr-o imaginaţie bogată (de care cred că sufer :)). Deci, curiozitatea m-a determinat să comand această carte de la librăria on line libris.ro;  le mulţumesc mult celor de la libris.ro pentru amabilitate şi promptitudine.

Romanul are ca prim personaj pe Samson Greene - un profesor tânăr ce predă la o facultate de engleză din Universitatea Columbia. Acesta, este căsătorit cu delicata şi gingaşa Anna, însă destinul a făcut astfel încât căsnicia lor să fie una scurtă, în pofida dragostei şi iubirii adevărate deoarece Samson a rătăcit în deşertul Nevada fiind găsit într-o stare deplorabilă (fără a mai ştii exact unde se află, care este adevărata sa identitate, aflat deci într-o amnezie puternică). Bărbatul este recuperat de către soţia sa, având grave tulburări psihice deşi fizic nu prezenta leziuni specifice unei anumite maladii.

În cele din urmă, recuperat şi consultat de specialişti, este diagnosticat cu o formaţiune de natură benignă la nivelul creierului. Este preluat de medicii care-i îndepărtează tumora benignă, o operaţie ce se dovedeşte a fi reuşită din punct de vedere tehnic-medical, însă, care lasă urmări mari asupra vieţii tânărului. 

Samson dovedeşte a fi posesorul unei amnezii periodice, îşi poate aminti viaţa doar până la vârsta de 12 ani, ceea ce reprezintă pentru Anna o adevărată luptă, în care ea cu calitatea dobândită de ruda apropiată a soţului are datoria de a salva două vieţi şi ulterior o căsnicie derulată perfect. 

Drama adevărată, bătălia pentru recuperarea amintirilor, a trecutului  începe pentru Samson prin dorinţa de a părăsi casa, soţia, tot ce era odată plăcut şi firesc în viaţa intelectualului. Anna va duce şi ea o perioadă greu de suportat alături de un străin care odată a fost iubitul şi apoi soţul perfect. Samsom devine pentru ştiinţă şi cercetare un cobai închis într-un laborator din Nevada, acceptând acest rol doar pentru speranţa că amintirile vor reveni si după perioada copilăriei într-o bună zi.

Cartea redă un roman misterios, cu o acţiune discretă dar totodată directă, reflectă aşa numitul roman vizionar. Romanul se clasează în rândul celor care îmbină normalul cu intelectul, redactat în proporţie de 85% din prisma intelectualului.

Pentru mine, cartea a fost deosebită prin faptul că mi-a pus la încercare capacitatea de a interpreta starea de inexplicabil, adică....acea trăire care de cele mai multe ori şi în diverse situaţii (mai bune sau mai rele) nu poate fi redată prin gesturi, cuvinte, nu poate fi exteriorizată în nici un mod.....ci doar definită ca şi stare de inexplicabil.

Lectură plăcută!

Dragostea în vremea holerei, Gabriel Garcia Marquez

 

Cartea Dragostea în vremea holerei

Autor Gabriel Garcia Marquez

An apariție 2012

Nr. Pagini 448

Preț 44.9 lei

Romanul este disponibil la librăria on-line libris.ro și în limba engleză.

Afirm cu toată certitudinea că această carte a fost prima și singura din acest an care mi-a arătat și demonstrat că dragostea adevărată trebuie apărată, ca apoi, dacă există iubire va birui în tot, chiar si în pragul vieții veșnice!

Recomand pentru toți și toate vârstele acest roman, nu are cum sa nu vă placă!.. oricât de străini am fi de  dragoste, oricât de reci am arăta sau orice mască dură am purta pe chip acest roman ne poate îndupleca, ne poate modela pentru a deschide ochii și a beneficia de tot ce viața dorește să ne ofere, și asta prin renunțarea la orgolii, prin aruncarea din noi a stărilor de depresie, care ne cuprind teribil de ușor și ne mănâncă totodată timpul-timp ce nu mai poate fi recuperat mai apoi.... ne poate transforma în suflete mai calde și mai blânde!

Nici nu-mi pot aduna și ordona gândurile/cuvintele pentru a începe această recenzie....nu-mi mai pot permite să recitesc romanul - deși ar fi realmente o plăcere deosebită, nu-mi permit deloc!... timpul rămas este prea scurt așa că trec repede în a vă desluși cât de cât acțiunea și apoi vă las pe voi să descoperiți finalul... să pot afla și eu, dacă impactul cu acest roman a fost asemeni și pentru voi, dragii mei vizitatori :).

Personajele principale - Fermina Daza și Florentino Ariza, au șansa de a trăi o adevărată poveste de dragoste...mda....dar dacă totul în dragoste și iubire ar fi atât de simplu precum scriu eu acum...nu ar mai exista suferința pe această lume! Viața este foarte dură cu acest minunat cuplu în devenire....zic asta deoarece în realitate nu s-a conturat niciodată idila dintre cei doi, însă a fost o trăire intensă cu sufletul și inima din partea amândurora timp de aproximativ o jumătate de veac, până într-un anumit punct când....a fost posibilă o unire trupească.

La început femeia, Fermina a fost prima care a renunțat la bărbatul dorit și visat, o renunțare forțată deoarece a fost nevoită să-și ducă pedeapsa dată de tatăl protector prin părăsirea locului natal și renunțarea la școală, petrecând un timp destul de lung într-un loc îndepărtat, străin, unde nici o simplă telegramă nu puteau fi trimisă. 

Idila dintre Fermina și Florentino a început într- o zi obișnuită, cînd pe o bancă în parc Florentino Ariza a observat chipul gingaș și firav al tinerei. Împărtășirea sentimenetelor timp de 3 ani...ani în care nu au avut șansa nici măcar în a schimba o privire reală, a fost posibilă doar prin mici semne, coduri, ascunzișuri știute numai de ei. 

Încrezător în această iubire și totodată devotat a fost Florentino, nici o altă femeie întâlnită voit sau nevoit, nu a reușit să-i șteargă imaginea Ferminei din minte; timpul său se derula doar între chipul tinerei și dorința puternică de a o avea pentru tot restul vieții.  

Fermina se va căsători cu un doctor bogat - dr. Juvenal Ubino, timp în care Florentino se ocupa de calcule și planuri pentru a o putea întâlni și recupera (deși nu a fost a lui niciodată, era dorința interioară care - l dirija spre această direcție). Ducea o viață socială destul de bine organizată, beneficia de succes în afaceri și chiar a avut 622 de relații amoroase dar care nici una nu a sfârșit printr-un legământ făcut de el.

Căsnicia Ferminei nu a fost reușită, sau poate doar începutul a fost frumos, apoi totul după 30 de ani de căsătorie, s-a destrămat prin părăsirea căminului de către femeie (deși avea 2 copii cu dr Juvenal Ubino), ea neacceptând trădarea primită din partea bărbatului (o înșelase cu o mulatră, pacientă fiind de-a dumnealui). Deși au întreținut o corespondență normală privind sănătatea copiilor și a treburilor gospodărești, timp de aproape 2 ani nici unul dintre ei n-a fost în stare să găsească o cale de întoarcere care să nu fie subminată de orgoliu.

Așa că, după 50 de ani, 9 luni și 4 zile de despărțire, Florentino își reânoiește declarația de dragoste în fața femeii visurilor lui. I se va oferi șansa unui nou început?

Prin cartea sa, Dragostea în vremea Holerei, Gabriel Marcia Marquez a realizat (cred eu) - una dintre cele mai frumoase și mai tragice povești de dragoste din literatura universală!

Am așteptat peste o jumătate de secol această oportunitate pentru a-ți jura din nou credință eternă și dragoste nemărginită.

Lectură plăcută!

O vară fără bărbaţi, Siri Hustvedt

Cartea: O vară fără bărbaţi

An aparitie: 2012

Autor: Siri Hustvedt

Editura: POLIROM

Nr. pagini: 189

Preţ, acum la reducere: 18,36 lei

De ce am citit această carte?! Pai ...într-o primă fază titlul mi -a captat toată atenţia şi curiozitatea deoarece sună destul de ciudat (e cam imposibil vara fără bărbaţi....în zilele noastre!:)))) ca apoi văzând pe scurt ce presupune acţiunea romanului să mă decid în a o achiziţiona de la librăria on - line şi să o răsfoiesc ulterior pe îndelete...

Personajul principal este reprezentat de o femeie ajunsă la vârsta maturităţii, de 55 de ani pe nume Mia Fredricksen, o femeie împlinită, cu o carieră universitară în spate, poetă cu un oarecare renume. Romanul de faţă debutează cu o destrămare a universului eroinei şi anume, faptul că bărbatul cu care a împărţit acelaşi pat şi aceeaşi casă timp de 35 de ani o anunţă că doreşte să facă o pauză privind căsnicia lor. De menţionat că Mia şi Boris Izcovich aveau împreună o fetiţă - Daisy şi ea deosebită prin faptul că devenise actriţă.

Problema acestei pauze constă în înlocuirea soţiei cu o franţuzoaică, destul de cochetă şi frumoasă cu aproximativ 20 de ani mai tânără ca Boris.

Pauză o aduce pe Mia într-un azil diagnosticată fiind cu o uşoară psihoză. După această cădere nervoasă, femeia se întoarce în Bonden, oraşul copilăriei unde alături de mama şi prietenele ei (mult mai bătrăne, fericita tânără avea 75 de ani:)) din azil se chinuie să treacă cu brio acest episod teribil, conştientă fiind, că deţine o problemă nervoasă de moment şi se poate vindeca prin răbdare şi prin celelalte activităţi întreprinse. Astfel, împreună cu un grup de fete cărora le ţinea un curs de poezie trece prin fel şi fel de episoade mai mult sau mai puţin plăcute, dificile, incitante însă toate vor avea până la urmă sfârşit.

Femeia descurajată, dezamăgită beneficiază şi de sprijinul surorii sale Bea, care se hotărăşte să-i facă o vizită, în casa unde locuieşte acum cu chirie pentru a o îmbărbăta şi a o simţi cum era odată când se jucau în curtea casei părinteşti; a avut şi rol de somnifer asupra Miei, deoarece a adus un somn profund şi liniştit când a simţit-o în patul mare şi rece al camerei.

După perioada întunecată, Mia începe să fie iar curtată de fostul bărbat, prin tot felul de intermediari (mesaje, internet, scrisori, chiar propria fiică) însă aceasta decide dacă va salva căsnicia cu o singură şi mare condiţie: Să fie curtată de Boris!

Cartea, O vară fără bărbaţi, este scrisă la persoana întâi în care autoarea doreşte ca noi cititorii, prietenii ei să ne descoperim oarecum sinele, (îndeosebi dacă suntem femei) o carte în care sunt detaliate diferenţele dintre sexe, o carte în care ne este redat întreg fenomenul numit -  recuperare, poate chiar şi o maturizare deşi eroinele romanului sunt trecute bine de prima tinerete, o carte despre o remarcabilă scufundare în universul profund al feminităţii.

A fost o carte din care pot extrage unele învăţături, şi anume că niciodată nu trebuie să te încrezi în totalitate celui care-ai spui (poate într-un moment de euforie şi maximă sinceritate) că este mai mult decât întreg Universul pentru tine, că în acelaşi timp reprezintă sfera ta de inspiraţie şi completare, că faci mult mai multe datorită/pentru el, una cu alta că-l iubeşti cu toată tăria şi sinceritatea pe care o deţii!

Ecranul se întunecă! 

Ultimul bărbat american, Elizabeth Gilbert

Cartea: Ultimul bărbat american

Autor: Elizabeth Gilbert

Editura: HUMANITAS

An aparitie: 2009

Nr. pagini: 263
Preţ: 25, 6 lei

O carte jucăuşă pot să o numesc!  am primit -o cadou si am fost tare încântată când am aşezat- o lângă celelalte cărţi ale doamnei Gilbert; sunt oarecum mulţumită că am aproximativ toate volumele scriitoarei, cu o singură excepţie (dar care se va rezolva în viitorul apropiat, doresc sa-mi achiziţionez de la librăria on line şi cartea care-mi lipseşte din această serie - Pelerinii ).

Cartea, Ultimul bărbat american, redă povestea lui Eustace Conway, o poveste în care este evidenţiat progresul omului modest pe continentul american. Eustace C. copil fiind, provenind dintr-o familie închegată, cu o mamă devotată creşterii pruncilor şi cu un tată exagerat de sever prin comportament şi atitudine faţă de propriul copil. Această manifestare nebunească a părintelui este atribuită doar copilului înţelept şi luminat Eustace C. şi nu tuturor membrilor minori care alcătuiesc familia Conway.

Datorită exigenţelor impuse de propriul tată, copilul Eustace hotărăşte să ducă o viaţă în pustietate (pentru o fază iniţială), o viaţă curată în inima naturii, fără prea multe obiecte care ar complica în totalitate liniştea sufletului. Astfel, la început omul a dormit pe jos, şi s-a îmbrăcat cu blănuri. Când îi era foame arunca cu pietre în păsări, săgeta iepuri şi săpa în pământ după rădăcini pentru a suravieţui. Era nomad, mergea pe jos, apoi s-a mutat într-un cort şi a devenit un vânător mai sofisticat, a reuşit să facă focul folosind cremene şi fier; apoi când a stăpânit acest meşteşug a folosit şi chibriturile; progresa evident pe zi ce trecea: s-a mutat din tepee într- o colibă din lemn. 

A devenit agricultor, defrişând pământul şi cultivând grădini; a fost mai întâit indian, apoi explorator, apoi pionier. Şi-a construit singur o cabană şi a devenit un adevărat colonist.

Om cu viziune utopică, trăieşte cu speranţa că oamenii cu aceleaşi păreri ca el îşi vor cumpăra proprietăţi în jurul Turtlei Island (adevăratul paradis construit de Eustace C.) şi-şi vor creşte familiile aşa cum poate şi- o va creşte el într-o zi.

Eustace C., un personaj care iubeşte cu toată ardoarea animalele, natura, plantele, tot ceea ce are viaţă, are visuri în întemeierea unei familii proprii, adevărate în care să poată dărui dragoste femeii sincere, loiale, iubitoare şi dornică de a împărţi cu el viaţa în natură. Deşi încearcă cu gânduri curate să-şi clădească o familie, să facă 13 copii acest gând rămâne încă imposibil şi neatins; dar totuşi nu-şi pierde credinţa şi visurile deşi timpul zboară şi nu are răbdare cu nimeni.

Am citit această carte într-o perioadă destul de agitată (fiind într- o nelinişte sufletească) însă doresc să menţionez: este o carte ideală pentru destindere, pentru a conştientiza că acea fracţiune de atenţie în viaţă trebuie observată, de noi, de toţi, în orice activitate derulată, atât în somn cât şi în plină zi de muncă.

 Fără Cămaşă. Fară Pantofi. Fără vorbit pe la spate, ce dracu!

Jurnalul Fericirii, Nicolae Steinhardt

Cartea: Jurnalul Fericirii

Autor: Nicolae Steinhardt

Editura: Rohia

Anul apariţiei: 2005

Nr. pagini: 458

Cartea se găseşte de cumpărat la o librărie o line şi costă 30 lei; 

libris.ro ne oferă şi cărţi în limba engleză.

Cartea a apărut la un deceniu şi jumătate de când Nicolae Steinhardt s-a despărţit de noi, astfel datorită comunităţii din Mănăstirea Rohia (unde i-au fost depuse şi osemintele), firesc şi frumos, s-a publicat mărturisirea de credinţă a Părintelui Nicolae Steinhardt : Jurnalul Fericirii. 
Cred că este normal şi drept, ca această carte să fie publicată în editura mănăstirii deoarece părintele considera într-una din scrierile sale adresate lui Virgil Bulat că mănăstirea îmi este moştenitoare.

Jurnalul Fericirii nu a fost ţinut cronologic, deoarece creion şi hârtie marele autor nu a avut la închisoare; este scris apres coup, în temeiului unor amintiri vii şi proaspete. Cartea Jurnalul Fericirii, este prezentată pe sărite, aşa cum s-au derulat imaginile, aducerile aminte, cugetele în propria-i conştiinţă a lui N.S.

Ce vreau să subliniez încă de la început: faptul că în această carte, sunt descrise momentele triste, dramatice, chinuitoare în corelaţie cu timpul, spaţiul şi oportunitatea în cauză,  nu duc la o încadrarea a operei într-un clasic roman autobiografic. Şi de ce afirma aceasta?!...este adevărat că prin construcţie, opera lui N. Stheinhardt scapă de clasificările comune şi definirile exacte, face parte din multitudinea de opere antitotalitare cunoscute ca fiind literatură de sertar, dar...să revin şi să specific că în jurnal se conturează universul carceral extins de comunism la dimesiunile ţării, pericolul mortal în care se afla cultura la acea vreme.

Consider, că orice jurnal autobiografic presupune o notaţie cotidiană, vizând toate manifestările importante petrecute în acea zi, în fine, presupune o anumită continuitate a evenimentelor.

În Jurnalul Fericirii este conturat de către N.S. cu lux de amănunte universul carceral astfel încât nu poate fi încadrat în forma clasică a unui jurnal de idei (asemeni operei lui Constantin Noica, 1991). În opera sa, autorul culege si dezbate imprevizibil argumente din valorile literaturii şi filozofiei naţionale şi universale, împlind totodată domeniile ştiinţei, religiilor, artei. 

Prin harul său, discursul marelui părinte te face să te mişti fără complexe printre maximele veacului creeând totodată sentimentul de a coparticipa la descoperirea unor semnificaţii subtile.

Susţin cu tărie că această carte poate fi citită şi înţeleasă doar atuci când sufletul nostru este ajuns la maturitatea oferită de duhul sfânt, când suntem în starea de pace şi linişte chiar şi cu oamenii cărora le-am făcut rău. Este o carte ce poate fi desluşită atunci când atingem cotele maxime de apărare şi susşinere a credinţei ortodoxe.

Este o carte splendidă, un amestec de notaţie cotidiană, amintire, confesiune, umor, tragedie, fiziologie, istorie, citate, etc.

Inimă de câine, Mihail Bulgakov

Cartea: Inimă de câine

Autor: Mihail Bulgakov
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Top 10+
Editura: POLIROM 

An aparitie: 2011
Nr. pagini: 186

Mi-am dorit forte mult să am în mână această minunaţie de carte, deoarece ştiam că ar fi imposibil să nu-mi placă, atât timp cât titlul spune multe minții mele, mult mai mult decât pot eu să povestesc (acesta a fost elementul decisiv care a condus în instalarea dorinţei mele de a descoperi și descifra titlul gingaș al cărții lui Bulgakov).

Recunosc că Mihail Bulgakov nu a trezit în mine un anume sentiment deosebit după ce am citit Maestrul şi Margareta (roman ficţiune) însă după această carte, de fapt două cărți într- o singură copertă în care sunt redate două fabule drăguţe Inimă de câine şi Însemnări pe manşete mi-am cam schimbat impresia (şi e în bine!,... a fost capabil să-mi aducă zâmbetul pe faţă în timp ce lecturam cu spor, deşi spaţiul ambiental nu a fost pe măsură - e cartea citită în RATP dimineaţa pe la 7:15 min :)))

Acţiunea nuvelei Inimă de câine presupune: un profesor vizionar ce realizează un transplant de creier uman - la prima vedere fiind imposibil - în trupul unui sărman câine, dând naştere în fond unui om rezultat în urma experienţei de laborator, urmarea unei operaţii pe creier. Mai exact, transferă hipofiza unui bărbat în creierul unui câine, ajuns la el în apartament în mod accidental..desigur; această operaţiune este descrisă cu lux de amănunte, de la deschiderea cutiei craniene până la evidenţierea nervurilor vineţii şi petele roşietice a creierului lui Şarik (faimosul câine). 

Acest omuleţ creeat de profesor devine o adevărată pacoste la casa omului, evoluând cu fiecare zi însă având un comportament primitiv fără prea multe cizelări; omuleţul nou-născut dă dovadă de apucături asemeni unui beţiv, nu prezintă interes pentru absolut nimic din această viaţă,  este leneş, răutăcios, fiind chiar violent atât verbal cât şi fizic în diverse situaţii inedite. 

Deşi este asemeni unui om revoluţionar pe dos, are totuşi un mugure de personalitate şi ţine morţiş să fie botezat, să beneficieze de acte în regulă, să capete un nume adecvat omului obişnuit, normal până la urmă. Nu agreează numele propus de profesor (stăpânul său, deși există datorită lui!) astfel încât îşi alege un nume singur şi anume Poligraf Poligrafovici (până şi numele sună haotic asemeni personalităţii lui:))).

Suntem martorii unei adevărate confruntări cu simplele deprinderi ce se întrepătrund în viaţa zilnică, care pentru oamenii adevăraţi sunt involuntare, neimportante uneori (depinde de situaţii şi context) dar care pentru omuleţ sunt cu adevărat imposibile şi greu de tolerat. Și totuși, singura persoană care are de suferit și îndurat din pricina omulețului format, nu este altcineva, decât maestrul, care a îndrăznit conceperea experimentului...fără un obiectiv precis - ce trebuia stabilit încă din fazele incipiente ale minunatei transformării - umanizarea câinelui.

Ce să mai povestesc?!, nu prea multe... deoarece este o carte scurtă, o nuvelă jucăuşă. Vă las pe voi să descoperiţi adevăratele confruntări, năzbâtii, realizate de Poligrafi Poligrafovici; sunt sigură că pentru cei care iubesc animalele această carte va cădea asemeni unei prăjiturici pufoase într-o zi frumoasă de vară şi va readuce în suflet aşa cum mi-am reamintit şi eu,  momentele, clipele, cand încă mai citeam sau învăţam nuvele în şcoala generală.

Prin această carte, Bulgakov mi-a atins latura sensibilă, ascunsă în suflet, în special prin rândurile în care descrie cu lux de amănunte, viaţa mizerabilă a bietului căţel, momentele cruciale prin care trece, suferinţele, consecinţele pe care le suportă datorită oamenilor insensibili şi fără de suflet.

Însemnări pe manşete (partea a doua a cărții), redă viaţa unui scriitor care trăieşte în Rusia proaspăt reformată; sincer, nu prea mi-a plăcut această descriere, am fost puţin dezorientată de modul cum a redactat Bulgakov jurnalul unui amărât scriitor, și spun acestea deoarece un jurnal presupune o înșirare logică a faptelor, a evenimentelor survenite într-o zi (lună, an) oarecare din viața omului, în schimb autorul a redat totul haotic, fără un început bine stabilit, evidențiat, sau un sfârșit ușor așteptat; acțiunea se derulează fără un sens anume, fără a putea înțelege logica expusă de el, însă am de adăugat totuși, și o mică apreciere (remarcă): Bulgakov te transferă de la o extremă la alta, se joacă cu mintea ta astfel încât încearcă să parcurgă alături de tine, pas cu pas, trăirile adânci, unele pe care  poate nici nu ştiam că le puteam manifesta!

Într-un complet haos, o adevărată nebunie a vieţii cotidiene, un tânăr reuşeşte să se angajeze într-o instituţie literară, pentru a scăpa de sărăcia care stă rezemată pe umerii lui. Clădirea în sine dar şi instituţia este complet anostă, nu este cunoscută de nimeni, nu prezintă interes pentru oamenii citiţi; în schimb acest tânăr cu toată forţa şi încrederea în propriile cunoştinţe doreşte să creeze o identitate instituţiei, să înfiinţeze o tipografie unde să-şi desfăşoare activitatea, în care vor munci mai mulți oameni dornici de a scăpa de sărăcie și foamete.

Depune eforturi supraomeneşti, încearcă toate variantele pentru a se putea descurca cu puţinul avut şi pentru a putea supravieţui, pentru o lingură de mâncare, însă totul este în zadar datorită birocraţiei bine evidenţiată pentru acea perioadă.

Nimeni şi nimic nu pot schimba realitatea şi prezentul!