Cartea amăgirilor
Autor Emil Cioran
Editura Humanitas
An apariţie 2006
Preţ 22 ron
- continuare din "reguli pentru a nu cădea pradă melancoliei":
Toate tristeţile oamenilor sunt ocazionale. Ca şi temerile lor, ele au o cauză, a cărei dispariţie le suprimă implicit. Ocazionale sunt nevoile lor de consolare; au pierdut ceva şi ei aşteaptă recompensa mângâierii. Dar există o nevoie de consolare ce nu se naşte după o mare înfrângere sau nefericire, care nu se naşte nici măcar într-un moment dureros. De câte ori se apropie fericirile fără a fi pregătiţi pentru ele, ne inundă o dorinţă de a fi consolaţi. Dar de câte ori dorim consolarea, am fi nemângâiaţi de ne-ar veni. De accea este ea misterioasă, că fugim de ea de câte ori o aşteptăm. Am primi-o dacă nu ne-ar vedea nimeni; în primul rând dacă nu ne-am vedea. Şi am primi-o de am şti că există vorbe de consolare, de am şti că există vorbe ca aripi de îngeri, a căror atingere să dea corpului calitatea sufletului.
- Ce sunt. decât o şansă în infinitele probabilităţi de a nu fi fost!
- Sexualitatea n-are alt sens decât să învingă infinitul din Eros.
- Iubesc acele vibraţii care se nasc după o mare tristeţe; o altă lume începe atunci, în care nu mai cauţi sentimente, deşi sunt, şi nici pasiuni, deşi au născut-o. Şi această lume, izvorâtă din triumful asupra tristeţii, este cea mai îndepărtată de oameni. În ea respiră atât de des muzica şi totdeauna întemeietorii de religii; arareori poeţii şi niciodată oamenii. (pag. 144)
Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu