Jurnalul Fericirii, Nicolae Steinhardt

Cartea: Jurnalul Fericirii

Autor: Nicolae Steinhardt

Editura: Rohia

Anul apariţiei: 2005

Nr. pagini: 458

Cartea se găseşte de cumpărat la o librărie o line şi costă 30 lei; 

libris.ro ne oferă şi cărţi în limba engleză.

Cartea a apărut la un deceniu şi jumătate de când Nicolae Steinhardt s-a despărţit de noi, astfel datorită comunităţii din Mănăstirea Rohia (unde i-au fost depuse şi osemintele), firesc şi frumos, s-a publicat mărturisirea de credinţă a Părintelui Nicolae Steinhardt : Jurnalul Fericirii. 
Cred că este normal şi drept, ca această carte să fie publicată în editura mănăstirii deoarece părintele considera într-una din scrierile sale adresate lui Virgil Bulat că mănăstirea îmi este moştenitoare.

Jurnalul Fericirii nu a fost ţinut cronologic, deoarece creion şi hârtie marele autor nu a avut la închisoare; este scris apres coup, în temeiului unor amintiri vii şi proaspete. Cartea Jurnalul Fericirii, este prezentată pe sărite, aşa cum s-au derulat imaginile, aducerile aminte, cugetele în propria-i conştiinţă a lui N.S.

Ce vreau să subliniez încă de la început: faptul că în această carte, sunt descrise momentele triste, dramatice, chinuitoare în corelaţie cu timpul, spaţiul şi oportunitatea în cauză,  nu duc la o încadrarea a operei într-un clasic roman autobiografic. Şi de ce afirma aceasta?!...este adevărat că prin construcţie, opera lui N. Stheinhardt scapă de clasificările comune şi definirile exacte, face parte din multitudinea de opere antitotalitare cunoscute ca fiind literatură de sertar, dar...să revin şi să specific că în jurnal se conturează universul carceral extins de comunism la dimesiunile ţării, pericolul mortal în care se afla cultura la acea vreme.

Consider, că orice jurnal autobiografic presupune o notaţie cotidiană, vizând toate manifestările importante petrecute în acea zi, în fine, presupune o anumită continuitate a evenimentelor.

În Jurnalul Fericirii este conturat de către N.S. cu lux de amănunte universul carceral astfel încât nu poate fi încadrat în forma clasică a unui jurnal de idei (asemeni operei lui Constantin Noica, 1991). În opera sa, autorul culege si dezbate imprevizibil argumente din valorile literaturii şi filozofiei naţionale şi universale, împlind totodată domeniile ştiinţei, religiilor, artei. 

Prin harul său, discursul marelui părinte te face să te mişti fără complexe printre maximele veacului creeând totodată sentimentul de a coparticipa la descoperirea unor semnificaţii subtile.

Susţin cu tărie că această carte poate fi citită şi înţeleasă doar atuci când sufletul nostru este ajuns la maturitatea oferită de duhul sfânt, când suntem în starea de pace şi linişte chiar şi cu oamenii cărora le-am făcut rău. Este o carte ce poate fi desluşită atunci când atingem cotele maxime de apărare şi susşinere a credinţei ortodoxe.

Este o carte splendidă, un amestec de notaţie cotidiană, amintire, confesiune, umor, tragedie, fiziologie, istorie, citate, etc.