Cartea: Inimă de câine
An aparitie: 2011
Nr. pagini: 186
Nr. pagini: 186
Mi-am dorit forte mult să am în mână această minunaţie de carte, deoarece ştiam că ar fi imposibil să nu-mi placă, atât timp cât titlul spune multe minții mele, mult mai mult decât pot eu să povestesc (acesta a fost elementul decisiv care a condus în instalarea dorinţei mele de a descoperi și descifra titlul gingaș al cărții lui Bulgakov).
Recunosc că Mihail Bulgakov nu a trezit în mine un anume sentiment deosebit după ce am citit Maestrul şi Margareta (roman ficţiune) însă după această carte, de fapt două cărți într- o singură copertă în care sunt redate două fabule drăguţe Inimă de câine şi Însemnări pe manşete mi-am cam schimbat impresia (şi e în bine!,... a fost capabil să-mi aducă zâmbetul pe faţă în timp ce lecturam cu spor, deşi spaţiul ambiental nu a fost pe măsură - e cartea citită în RATP dimineaţa pe la 7:15 min :)))
Acţiunea nuvelei Inimă de câine presupune: un profesor vizionar ce realizează un transplant de creier uman - la prima vedere fiind imposibil - în trupul unui sărman câine, dând naştere în fond unui om rezultat în urma experienţei de laborator, urmarea unei operaţii pe creier. Mai exact, transferă hipofiza unui bărbat în creierul unui câine, ajuns la el în apartament în mod accidental..desigur; această operaţiune este descrisă cu lux de amănunte, de la deschiderea cutiei craniene până la evidenţierea nervurilor vineţii şi petele roşietice a creierului lui Şarik (faimosul câine).
Acest omuleţ creeat de profesor devine o adevărată pacoste la casa omului, evoluând cu fiecare zi însă având un comportament primitiv fără prea multe cizelări; omuleţul nou-născut dă dovadă de apucături asemeni unui beţiv, nu prezintă interes pentru absolut nimic din această viaţă, este leneş, răutăcios, fiind chiar violent atât verbal cât şi fizic în diverse situaţii inedite.
Deşi este asemeni unui om revoluţionar pe dos, are totuşi un mugure de personalitate şi ţine morţiş să fie botezat, să beneficieze de acte în regulă, să capete un nume adecvat omului obişnuit, normal până la urmă. Nu agreează numele propus de profesor (stăpânul său, deși există datorită lui!) astfel încât îşi alege un nume singur şi anume Poligraf Poligrafovici (până şi numele sună haotic asemeni personalităţii lui:))).
Suntem martorii unei adevărate confruntări cu simplele deprinderi ce se întrepătrund în viaţa zilnică, care pentru oamenii adevăraţi sunt involuntare, neimportante uneori (depinde de situaţii şi context) dar care pentru omuleţ sunt cu adevărat imposibile şi greu de tolerat. Și totuși, singura persoană care are de suferit și îndurat din pricina omulețului format, nu este altcineva, decât maestrul, care a îndrăznit conceperea experimentului...fără un obiectiv precis - ce trebuia stabilit încă din fazele incipiente ale minunatei transformării - umanizarea câinelui.
Ce să mai povestesc?!, nu prea multe... deoarece este o carte scurtă, o nuvelă jucăuşă. Vă las pe voi să descoperiţi adevăratele confruntări, năzbâtii, realizate de Poligrafi Poligrafovici; sunt sigură că pentru cei care iubesc animalele această carte va cădea asemeni unei prăjiturici pufoase într-o zi frumoasă de vară şi va readuce în suflet aşa cum mi-am reamintit şi eu, momentele, clipele, cand încă mai citeam sau învăţam nuvele în şcoala generală.
Prin această carte, Bulgakov mi-a atins latura sensibilă, ascunsă în suflet, în special prin rândurile în care descrie cu lux de amănunte, viaţa mizerabilă a bietului căţel, momentele cruciale prin care trece, suferinţele, consecinţele pe care le suportă datorită oamenilor insensibili şi fără de suflet.
Însemnări pe manşete (partea a doua a cărții), redă viaţa unui scriitor care trăieşte în Rusia proaspăt reformată; sincer, nu prea mi-a plăcut această descriere, am fost puţin dezorientată de modul cum a redactat Bulgakov jurnalul unui amărât scriitor, și spun acestea deoarece un jurnal presupune o înșirare logică a faptelor, a evenimentelor survenite într-o zi (lună, an) oarecare din viața omului, în schimb autorul a redat totul haotic, fără un început bine stabilit, evidențiat, sau un sfârșit ușor așteptat; acțiunea se derulează fără un sens anume, fără a putea înțelege logica expusă de el, însă am de adăugat totuși, și o mică apreciere (remarcă): Bulgakov te transferă de la o extremă la alta, se joacă cu mintea ta astfel încât încearcă să parcurgă alături de tine, pas cu pas, trăirile adânci, unele pe care poate nici nu ştiam că le puteam manifesta!
Într-un complet haos, o adevărată nebunie a vieţii cotidiene, un tânăr reuşeşte să se angajeze într-o instituţie literară, pentru a scăpa de sărăcia care stă rezemată pe umerii lui. Clădirea în sine dar şi instituţia este complet anostă, nu este cunoscută de nimeni, nu prezintă interes pentru oamenii citiţi; în schimb acest tânăr cu toată forţa şi încrederea în propriile cunoştinţe doreşte să creeze o identitate instituţiei, să înfiinţeze o tipografie unde să-şi desfăşoare activitatea, în care vor munci mai mulți oameni dornici de a scăpa de sărăcie și foamete.
Depune eforturi supraomeneşti, încearcă toate variantele pentru a se putea descurca cu puţinul avut şi pentru a putea supravieţui, pentru o lingură de mâncare, însă totul este în zadar datorită birocraţiei bine evidenţiată pentru acea perioadă.
Nimeni şi nimic nu pot schimba realitatea şi prezentul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu