miercuri, 29 februarie 2012 0 comentarii

Viata ca un puzzle...iti incearca rabdarea si iscusinta

Totul a inceput acum 5 ani, singura fiind, in micul meu apartament (inchiriat) am luat piesa cu piesa si fara experienta, le-am asezat incet, cu grija, (reprezentand catedrala Notre Dame - Paris) reusind astfel sa construiesc primul tablou de puzzle.
 Apoi, totul s-a oprit, am neglijat aceasta joaca (motivul nu imi este nici mie clar).
 Nu de mult, am reluat joaca si in acest moment, pot sa afirm: dependenta fata de puzzle este confirmata!
 Vreau, si cred ca prin realizarea tablourilor de puzzle reusesc sa ma deconectez de haosul impus al vietii, de ritmul alert al neajunsurilor, de rautatile oamenilor (prea putin reusesc sa cred in oameni) de tot ce duce la instalarea anxietatii.
 Nu este dimineata in care sa nu asez macar o piesa de puzzle, in timp ce savurez cafeaua cu iz de scortisoara...
 Tin sa mentionez ca voi posta toate tablourile de puzzle realizate desi nu cred ca vor fi multi interesati de asa ceva.
0 comentarii

aforisme...

...înţelepciunea se măsoară prin tristeţile pe care le-am depăşit (Bulwer).
2 comentarii

Despre mine

Si sunt un simplu om...nimic deosebit, extravagant sau complicat nu poti gasi la mine (detest oamenii complicati si/sau care-si complica soarta), usor necizelata in ale socializarii, introvertita dar care isi gaseste linistea in nevinovatele placeri: cartile (natura scrierilor citite, depinde de starea mea interioara), animalele (tin sa mentionez - cainii - febletea mea).

E-mail: andu181184@gmail.com

Ca si alte placeri: - cafeaua neagra cu scortisoara (intens aromata si fierbinte)
                             - mirosul de praf ud (primavara, vara, imediat ce ploua)
                             - parfumul meu
                             - cainii (surprinsi dar si morocanosi)
                             - broscutele ( va asigur, chiar pot exprima afectiune)
                             - oamenii extrem de simpli
                             - o pata de culoare (diferita) in fiecare zi
                             - doua vorbe: puiul lui tata (mici dar totusi uriase pentru mine)
                             - o carte , mai mereu asezata langa pat
                             - micile alintaturi (facute in prezenta persoanelor dragi)

Nu suport: - sa fiu contrazisa (fara argumente concrete)
                  - oamenii care vorbesc mult
                  - mirosurile care-mi provoaca greata
                  - urarea de La multi ani! (doar adresata mie)
                  - superioritatea unora (afisata ca o masca, desi sunt oameni cu "suflet mic"), sigur mai sunt si alte multe neplaceri insa prefer sa ma opresc acum.
0 comentarii

Cartea, muzica, filmul, ceaiul.....atmosfera boema

Cartea, muzica, filmul, ceaiul ma trimit cu gandul, la perioada interbelica cu dichisurile ei si atmosfera boema care reuseau sa o induca....unul dintre motivele pentru care am hotarat sa-mi fac un blog avand ca tema principala cartile (ce doresc sa citesc, cum si cand sa citesc....), muzica, filmul, etc....
 
;