vineri, 15 februarie 2013 0 comentarii

Ne vorbeste Parintele Cleopa






Am stat, am reflectat, am macinat pana in acest ceas, in care mi-am hotarat sa asez pe blogulet cateva randuri referitoare la gandurile initiate/ramase din cartile citite (cu o liniste si dorinta inexplicabila) in care Ne vorbeste Parintele Cleopa.

Cum a inceput totul? totul...fiind de fapt rasfoirea  acartilor cu pricina!...fara nici o programare, pur si simplu!, de la Duhul Sfant s-a coborat intr-o noapte de ianuarie friguroasa si mohorata, ideea de a comanda on - line un set de volume de 17 carti, cuprinzand istorioarele si faptele reale, (unele traite chiar) de parintele Cleopa Constantin, altele fiind din Sfanta Scriptura, fiecare carte fiind intitulata sugestiv Ne vorbeste Parintele Cleopa. Apoi, dupa cateva zile, am ridicat coletul de la posta si uite-ma astazi ajunsa la stadiul de 8 volume citite din cartile marelui Parinte.

Frumoase carti!!...nu am/nu sunt cuvinte, care sa formeze fraze pentru a ma ajuta in realizarea unei adevarate recenzii pentru aceste minutate pagini...
A fost nevoie, sa ajung la frumoasa varsta de 28 de ani, sa pot constientiza ca noi oamenii, pacatosii de noi..., suntem atat de labili, de slabi, in fata vietii! sau, de fapt in contact cu greutatile survenite, programate sau nu de fortele divine.

Cu greu, am realizat ca duc in spate o rusine imensa...care nu stiu cand voi reusi s-o indepartez, sa scap de ea; si anume aceea ca sunt o mare pacatoasa, un trup cu un suflet ce ascunde multa ranchiuna, rautate in  raport cu iubirea, bunatatea, milostenia, etc. existente si ele...dar prin colturi mult ascunse! Insa,...imi doresc enorm, sa ajung vremea in care voi privi cu adevarata frica fata de Dumnezeu, pentru a-mi recunoaste neajunsurile, pacatele si nu in cele din urma - sa pot indrepta tot ce-am stricat sau gresit in aceasta viata!

Lectura placuta,
celor care vor rasfoi paginile acestor sfinte carti!
marți, 15 ianuarie 2013 0 comentarii

Minciuni pe canapea, Irvin D. Yalom


Cartea Minciuni pe canapea
Autor Irvin D. Yalom
Editura Humanitas
Pret 39 Ron
Nr. pagini 392
Categoria Literatura universala

Am citit cartea in urma unei decizii luate impreuna cu o persoana speciala pentru sufletul meu, am tinut cont si de parerea ei si am comandat de la o librarie on line acest roman. La o prima revizuire a cartii, mai exact a randurilor citite, cred ca nu a fost o decizie extraordinar de buna,  insa, consider ca putea fi si mai rau  :))! De ce fac aceasta afirmatie in legatura cu romanul de fata?!...pai...

De la inceput am avut un contact brusc cu un limbaj dur, vulgar, foarte direct utilizat de autor, limbaj pe care nu ma asteptam sa-l intalnesc intr-un asemenea roman! Recunosc, nu mai citisem nici o carte scrisa de Irvin D. Yalom, deci trebuia sa-mi asum orice risc...cred ca nu am fost inca pregatita pentru a descifra un roman care trateaza psihanaliza intr-un mod amuzant. Dar pe langa aceasta neplacere a mea, consider ca tema romanului este deosebit de interesanta - evaluand  emotionant  starile interioare  proprii fiecarui om, dezvaluind problemele care pana la urma macina sufletul individului. Din acest motiv,  pentru prima data pe  blog, am sa postez descrierea oficiala a cartii!

Increzator in propriile forte, tanarul psihanalist Ernest Lash nu ia in seama sfaturile mentorului sau, Marshal Streider, ci recurge, in timpul sedintelor de terapie, la tehnici experimentale. Insa, in ciuda infatuarii psihiatrilor, mintea omeneasca este un teritoriu inca necartografiat si plin de primejdii: stabilind o relatie sincera - crede el  - cu o noua pacienta, Carolyne Leftman, Ernest isi deschide tainitele sufletului si devine vulnerabil, neavand habar ca femeia pe care isi inchipuie ca o trateaza doreste de fapt sa- l manipuleze si sa- l distruga.

Prins intr-o paradoxala relatie terapeutica, in care figura autoritara a medicului a cedat tentatiei confesiunii si i se supune pacientului dominator, Ernest va descoperi nebanuite adevaruri incomode despre sine si despre natura umana, ale carei taine credea ca le cunoaste.


Lectura placuta!



marți, 11 decembrie 2012 0 comentarii

Despre Îngeri, Andrei Pleşu


An aparitie: 2012
Autor: Andrei Plesu
Categoria: Filosofie Romaneasca
Editura: HUMANITAS
Nr. pagini: 280
Preţ: 36,99 Ron

Prin intermediul unei librarii online, am achiziţionat şi lecturat plăcuta carte Despre Îngeri (a fost o dorinţă mai veche de a citi cartea, iupii...şi am realizat-o! :)).

Cartea de faţă, este diferită faţă de celelalte cărţi cu care ne -a obişnuit Pleşu, prin faptul că sunt combinate mai multe date - informaţii, adunate atât din cursurile proprii cât şi din literatura de specialitate; astfel, în prima parte a cărţii sunt redate selecţiile din cursurile susţinute de autor cu referire directă la viaţa sfinţilor, ca apoi partea a doua să fie structurată într-o notă mai sobră, prin dezbaterea mult mai amplă a unor idei derulate în toată creeaţia sa, dar şi introducerea datelor noi, dezbătute şi analizate ulterior.

Cartea, este compusă din 3 mari capitole, fiecare cuprinzând mai multe subcapitole în care sunt tratate tainele pământenilor în relaţie directă cu creaturile cereşti - îngerii, cu lumea necunoscută a celor sfinţi, inocenţi. 

Sunt multe taine de dezlegat în Despre Îngeri!...şi cred că, doar dacă nu-ţi pui suficient de  multe întrebări cu referire la viaţa veşnică, despre cât de păcătos sau curat eşti, despre puritatea gândurilor adunate şi despicate în mintea ta, nu te va interesa această carte!

Pentru mine, cartea a fost percepută ca fiind un dicţionar a multor date (puţin citite) din Biblie; am înmagazinat şi completat (recunosc!) informaţii deprinse încă din frageda pruncie cu altele noi, referitoare la scopul şi obiectivul îngerului păzitor, zbuciumul pe care-l duce cu forţa răului în momentele de cumpănă a păcătosului, însemnătatea vamelor văzduhului trecute uşor sau cu poticniri de sufletele curate sau mai puţin curate.
Însă, din toate cele citite, o mică învăţătură mi-a rămas întipărită în creier...şi, este răspunsul la întrebarea care mi-a tot apărut în minte de când am început să realizez ce/cum este viaţa ?!
De ce este mare păcat, dacă în timp ce ma rog stau culcată în pat sau în altă poziţie decât în picioare? şi răspunsul l-am aflat din cartea aceasta: îngerul păzitor se roagă pentru sufletul  omului stând în picioare în dreapta fiecăruia, aşa că noi suntem obligaţi oarecum, să adoptăm aceeaşi postură - de drepţi!..doar sufletul nostru este salvat prin rugăciune, nu?!
Eu cred!

Una cu alta, am în faţă o carte cu multe, unice, înţelepciuni adresate omului pământeam.


Lecură plăcută!




luni, 29 octombrie 2012 0 comentarii

Cartea amăgirilor, CIORAN





Cartea amăgirilor
Autor Emil Cioran
Editura Humanitas
An apariţie 2006
Preţ 22 ron

- continuare din "reguli pentru a nu cădea pradă melancoliei":
Toate tristeţile oamenilor sunt ocazionale. Ca şi temerile lor, ele au o cauză, a cărei dispariţie le suprimă implicit. Ocazionale sunt nevoile lor de consolare; au pierdut ceva şi ei aşteaptă recompensa mângâierii. Dar există o nevoie de consolare ce nu se naşte după o mare înfrângere sau nefericire, care nu se naşte nici măcar într-un moment dureros. De câte ori se apropie fericirile fără a fi pregătiţi pentru ele, ne inundă o dorinţă de a fi consolaţi. Dar de câte ori dorim consolarea, am fi nemângâiaţi de ne-ar veni. De accea este ea misterioasă, că fugim de ea de câte ori o aşteptăm. Am primi-o dacă nu ne-ar vedea nimeni; în primul rând dacă nu ne-am vedea. Şi am primi-o de am şti că există vorbe de consolare, de am şti că există vorbe ca aripi de îngeri, a căror atingere să dea corpului calitatea sufletului.
- Ce sunt. decât o şansă în infinitele probabilităţi de a nu fi fost!
- Sexualitatea n-are alt sens decât să învingă infinitul din Eros.
- Iubesc acele vibraţii care se nasc după o mare tristeţe; o altă lume începe atunci, în care nu mai cauţi sentimente, deşi sunt, şi nici pasiuni, deşi au născut-o. Şi această lume, izvorâtă din triumful asupra tristeţii, este cea mai îndepărtată de oameni. În ea respiră atât de des muzica şi totdeauna întemeietorii de religii; arareori poeţii şi niciodată oamenii. (pag. 144) 

 Lectură plăcută!
sâmbătă, 27 octombrie 2012 0 comentarii

Cartea amăgirilor, CIORAN


Dat fiind faptul că sunt o fire mai puţin diplomatică, n-am putut salva nimic din esenţele pe care le-am avut în traistă, n-am ştiut (sau vrut) să lupt doar pentru amăgiri, aşa că mi-am continuat, cred....marele orgoliu! ...şi am găsit un suprem aliat prin scrierile lui Cioran.


Arta de a evita sfinţenia
Învaţă să consideri: amăgirile ca virtuţii; tristeţea ca eleganţă; teama ca pretext; iubirea ca uitare; detaşarea ca lux; omul ca amintire; viaţa ca legănare; suferinţa ca exerciţiu; moartea din plenitudine, ca scop; existenţa, ca floare la ureche.

Reguli pentru a nu cădea pradă melancoliei 
a gândi lumea politic (putere şi dominare);
a diviniza ritmul: marşul militar înaintea unei simfonii;
a urî toate culorile: ele trezesc stări sufleteşti care sfârşesc fatal în melancolie. Până şi roşul e dizolvant, absorbiţi mult timp în el. A ne pierde în ultima degradare a albului, a ne pierde în absenţa de culoare;
a ne căuta nuanţe în sentimente; fiecare din ele exercită o sugestie şi atrăgându-ne, rând pe rând, lunecăm în noi ca în necunoscut;
totul este sfâşietor, ne spune melancolia. Îi vom răspunde: a muri obiectiv;
a-ţi fi margine ţie;
a da expresie de dans tuturor sentimentelor; a ne căuta în afară; a ne scoate din noi în lumea semnelor exterioare;
totul este a trece peste senzaţia de slăbiciune care dizolvă corpul şi sufletul. Şi pentru a o învinge, nici un mijloc nu e prea delicat sau prea vulgar. A gândi politic în muzică;
a naşte forţa prin gânduri şi a sili sentimentele s-o servească;
a te sfâşia în formă. O metodologie a destrămării; a te lichida cu gust şi cu stăpânire; a muri, adică a-ţi pierde linia.
A dezlega teama de propriul tău destin. (pag. 141-142).

Lectură plăcută! 


duminică, 21 octombrie 2012 0 comentarii

Schiţe de rătăcire...

Cel mai greu lucru nu este să ataci una din marile probleme insolubile, ci s-adresezi cuiva un cuvânt delicat care să spună totul şi nimic. (pag. 177).
Când ne trezim prost dispuşi, e sigur că vom face o descoperire atroce oarecare, fie şi numai observându-ne pe noi (pag. 174).
Ceea ce poate fi rostit e lipsit de realitate. Nu există şi nu contează decât ceea ce nu trece în cuvânt (pag. 167). 
Prietenia e un pact, o convenţie. Două fiinţe se anagajează în chip tacit să nu trâmbiţeze niciodată ceea ce fiecare gândeşte în fond despre cealaltă. Un soi de alianţă întemeiată pe menajamente. Când una dintre ele dă în vileag cusurile celeilalte, pactul e denunţat, alianţa ruptă. Nici o prietenie nu durează dacă unul din parteneri nu mai ascultă de regula jocului. Altfel spus, nici o prietenie nu suportă o doză exagerată de sinceritate (pag. 145).
Sănătatea este o stare de nonsimţire, ba chiar de nonrealitate. Îndată ce încetezi să suferi, încetezi să exişti (pag. 125). 
Nimic nu ne face să devenim modeşti, nici chiar priveliştea unui cadavru (pag. 97). 
Orice concesie pe care o facem e însoţită de o împuţinare lăuntrică de care nu ne dăm seama imediat (pag. 89). 
Cel mai rău lucru nu e melancolia, nici disperarea, ci întâlnirea lor, ciocnirea lor. Să fii strivit între amândouă! (pag. 182). 
În această clipă, sunt singur. Ce mi-aş putea dori mai mult? O bucurie mai intensă nu există. Ba da, aceea de a auzi cum, de atâta tăcere, singurătatea-mi creşte (pag. 185).
Omul este inacceptabil! (pag. 190)
Toate cele de mai sus, numite - schiţe de rătăcire, sunt citate din cartea marelui Cioran - Sfârtecare; pentru mine au fost cele mai pătrunzătoare şi mai cuprinzătoare.....

Lectură plăcută!
vineri, 19 octombrie 2012 0 comentarii

Jurnalul de la Tescani, Andrei Plesu


Cartea Jurnalul de la Tescani
Autor Andrei Plesu
Editura Humanitas
An apariíe 2011
Nr pagini 124
Pret 22 ron, cartea se poate achizitiona şi on line prin intermediul www.libris.ro

După cum mi-am promis am continuat seria Andrei Pleşu, pentru a mai descoperi una, alta, din tainele scriitorului. Şi bine am mai procedat!:)
Cartea, Jurnalul de la Tescani  este tare drăguţă! aşa...asemeni unei ceşti de cafea cu scorţişoara servită dimineaţa, într-o zi de toamnă târzie, cu ceaţă densă şi o brumă ivită pe boticul câinilor ce stau ghemuiţi pe câteva grămezi de frunze ruginii. A..şi merg extraordinar de bine îmbinate :)).
Una cu alta, cartea exprimă gândurile, trăirile poate chiar amărăciunile interioare ale autorului, adunate, aşezate cap la cap într-un mic jurnal dintr-o anumită perioadă petrecută.

Ca şi strucutră, cartea este organizată în scurte paragrafe, asociate cu diverse imagini, schiţe, grafice în josul fiecărei pagini. Drăguţă prezentare!
Autorul subliniează, direct sau indirect aproximativ toate detaliile atribuite asupra a tot ce înseamnă materie vie/moartă, şi anume: realizează descrierea zilei de toamnă, a dealurilor împădurite, încadrează anotimpurile după bunul său plac, fiecare cu o anume directivă, se leagă de bucuria, tristeţea înmagazinată în inimi; nu devine pesimist ci mai degrabă ştie să ridice ştafeta atunci când parcă se prăbuşeşte cerul:
Primăvara e a jubilaţiei, vara a unei omogene deplinătăţi, iarna - a ascezei cathare. Dar splendoarea, splendoarea adevărată nu e de întâlnit decât toamna, în octombrie pe o zi însorită. Moartea vegetală debutează cu o cutremurătoare sărbătoare.
Iubesc autorul şi cărţile sale! (poate e prea mult spus, insă acest sentiment îl simt în mometul când răsfoiesc scrierile dumnealui!), poate pentru simplu fapt, că multe din paragrafele sale mi se potrivesc mănuşă!...prea puţin contează, cert este că sunt fascinată de cărţile, de legătura creeată  între cititor şi narator prin sinceritatea şi marea sa claritate sufletească!

A fost ceva deosebit în această carte, ce mi-a dat de gandit mult...mult...este modul de a vorbi, de a cere sprijin şi ajutor Marelui Creeator! Descrie A .P. spre sfârşitul cărţii, rugăciunea unui intelect către divinitate, şi o descrie cum numai el poate....nu vă dezvălui în întregime acest pasaj, vă las pe voi, pe fiecare să descoperiţi adevărata rugă către Dumnezeu!

Te rog, Doamne: inima mea s-a amărât de atâta suferinţă; înducelceşte-o cu mângâierea Ta. Te rog, Doamne...

Lectură plăcută! 
 
;