Cartea amăgirilor, CIORAN

Cartea amăgirilor

Autor Emil Cioran

Editura Humanitas

An apariţie 2006

Preţ 22 ron

- continuare din "reguli pentru a nu cădea pradă melancoliei":

Toate tristeţile oamenilor sunt ocazionale. Ca şi temerile lor, ele au o cauză, a cărei dispariţie le suprimă implicit. Ocazionale sunt nevoile lor de consolare; au pierdut ceva şi ei aşteaptă recompensa mângâierii. Dar există o nevoie de consolare ce nu se naşte după o mare înfrângere sau nefericire, care nu se naşte nici măcar într-un moment dureros. De câte ori se apropie fericirile fără a fi pregătiţi pentru ele, ne inundă o dorinţă de a fi consolaţi. Dar de câte ori dorim consolarea, am fi nemângâiaţi de ne-ar veni. De accea este ea misterioasă, că fugim de ea de câte ori o aşteptăm. Am primi-o dacă nu ne-ar vedea nimeni; în primul rând dacă nu ne-am vedea. Şi am primi-o de am şti că există vorbe de consolare, de am şti că există vorbe ca aripi de îngeri, a căror atingere să dea corpului calitatea sufletului.

- Ce sunt. decât o şansă în infinitele probabilităţi de a nu fi fost!

- Sexualitatea n-are alt sens decât să învingă infinitul din Eros.

- Iubesc acele vibraţii care se nasc după o mare tristeţe; o altă lume începe atunci, în care nu mai cauţi sentimente, deşi sunt, şi nici pasiuni, deşi au născut-o. Şi această lume, izvorâtă din triumful asupra tristeţii, este cea mai îndepărtată de oameni. În ea respiră atât de des muzica şi totdeauna întemeietorii de religii; arareori poeţii şi niciodată oamenii. (pag. 144) 

 Lectură plăcută!

Cartea amăgirilor, CIORAN

Dat fiind faptul că sunt o fire mai puţin diplomatică, n-am putut salva nimic din esenţele pe care le-am avut în traistă, n-am ştiut (sau vrut) să lupt doar pentru amăgiri, aşa că mi-am continuat, cred....marele orgoliu! ...şi am găsit un suprem aliat prin scrierile lui Cioran.

Arta de a evita sfinţenia

Învaţă să consideri: amăgirile ca virtuţii; tristeţea ca eleganţă; teama ca pretext; iubirea ca uitare; detaşarea ca lux; omul ca amintire; viaţa ca legănare; suferinţa ca exerciţiu; moartea din plenitudine, ca scop; existenţa, ca floare la ureche.

Reguli pentru a nu cădea pradă melancoliei 

a gândi lumea politic (putere şi dominare);

a diviniza ritmul: marşul militar înaintea unei simfonii;

a urî toate culorile: ele trezesc stări sufleteşti care sfârşesc fatal în melancolie. Până şi roşul e dizolvant, absorbiţi mult timp în el. A ne pierde în ultima degradare a albului, a ne pierde în absenţa de culoare;

a ne căuta nuanţe în sentimente; fiecare din ele exercită o sugestie şi atrăgându-ne, rând pe rând, lunecăm în noi ca în necunoscut;

totul este sfâşietor, ne spune melancolia. Îi vom răspunde: a muri obiectiv;

a-ţi fi margine ţie;

a da expresie de dans tuturor sentimentelor; a ne căuta în afară; a ne scoate din noi în lumea semnelor exterioare;

totul este a trece peste senzaţia de slăbiciune care dizolvă corpul şi sufletul. Şi pentru a o învinge, nici un mijloc nu e prea delicat sau prea vulgar. A gândi politic în muzică;

a naşte forţa prin gânduri şi a sili sentimentele s-o servească;

a te sfâşia în formă. O metodologie a destrămării; a te lichida cu gust şi cu stăpânire; a muri, adică a-ţi pierde linia.

A dezlega teama de propriul tău destin. (pag. 141-142).

Lectură plăcută! 

Schiţe de rătăcire...

Cel mai greu lucru nu este să ataci una din marile probleme insolubile, ci s-adresezi cuiva un cuvânt delicat care să spună totul şi nimic. (pag. 177).

Când ne trezim prost dispuşi, e sigur că vom face o descoperire atroce oarecare, fie şi numai observându-ne pe noi (pag. 174).

Ceea ce poate fi rostit e lipsit de realitate. Nu există şi nu contează decât ceea ce nu trece în cuvânt (pag. 167). 

Prietenia e un pact, o convenţie. Două fiinţe se anagajează în chip tacit să nu trâmbiţeze niciodată ceea ce fiecare gândeşte în fond despre cealaltă. Un soi de alianţă întemeiată pe menajamente. Când una dintre ele dă în vileag cusurile celeilalte, pactul e denunţat, alianţa ruptă. Nici o prietenie nu durează dacă unul din parteneri nu mai ascultă de regula jocului. Altfel spus, nici o prietenie nu suportă o doză exagerată de sinceritate (pag. 145).

Sănătatea este o stare de nonsimţire, ba chiar de nonrealitate. Îndată ce încetezi să suferi, încetezi să exişti (pag. 125). 

Nimic nu ne face să devenim modeşti, nici chiar priveliştea unui cadavru (pag. 97). 

Orice concesie pe care o facem e însoţită de o împuţinare lăuntrică de care nu ne dăm seama imediat (pag. 89). 

Cel mai rău lucru nu e melancolia, nici disperarea, ci întâlnirea lor, ciocnirea lor. Să fii strivit între amândouă! (pag. 182). 

În această clipă, sunt singur. Ce mi-aş putea dori mai mult? O bucurie mai intensă nu există. Ba da, aceea de a auzi cum, de atâta tăcere, singurătatea-mi creşte (pag. 185).

Omul este inacceptabil! (pag. 190)

Toate cele de mai sus, numite - schiţe de rătăcire, sunt citate din cartea marelui Cioran - Sfârtecare; pentru mine au fost cele mai pătrunzătoare şi mai cuprinzătoare.....

Lectură plăcută!

Jurnalul de la Tescani, Andrei Plesu

Cartea Jurnalul de la Tescani
Autor Andrei Plesu
Editura Humanitas
An apariíe 2011
Nr pagini 124
Pret 22 ron, cartea se poate achizitiona şi on line prin intermediul www.libris.ro

După cum mi-am promis am continuat seria Andrei Pleşu, pentru a mai descoperi una, alta, din tainele scriitorului. Şi bine am mai procedat!:)

Cartea, Jurnalul de la Tescani  este tare drăguţă! aşa...asemeni unei ceşti de cafea cu scorţişoara servită dimineaţa, într-o zi de toamnă târzie, cu ceaţă densă şi o brumă ivită pe boticul câinilor ce stau ghemuiţi pe câteva grămezi de frunze ruginii. A..şi merg extraordinar de bine îmbinate :)).
Una cu alta, cartea exprimă gândurile, trăirile poate chiar amărăciunile interioare ale autorului, adunate, aşezate cap la cap într-un mic jurnal dintr-o anumită perioadă petrecută.

Ca şi strucutră, cartea este organizată în scurte paragrafe, asociate cu diverse imagini, schiţe, grafice în josul fiecărei pagini. Drăguţă prezentare!

Autorul subliniează, direct sau indirect aproximativ toate detaliile atribuite asupra a tot ce înseamnă materie vie/moartă, şi anume: realizează descrierea zilei de toamnă, a dealurilor împădurite, încadrează anotimpurile după bunul său plac, fiecare cu o anume directivă, se leagă de bucuria, tristeţea înmagazinată în inimi; nu devine pesimist ci mai degrabă ştie să ridice ştafeta atunci când parcă se prăbuşeşte cerul:

Primăvara e a jubilaţiei, vara a unei omogene deplinătăţi, iarna - a ascezei cathare. Dar splendoarea, splendoarea adevărată nu e de întâlnit decât toamna, în octombrie pe o zi însorită. Moartea vegetală debutează cu o cutremurătoare sărbătoare.

Iubesc autorul şi cărţile sale! (poate e prea mult spus, insă acest sentiment îl simt în mometul când răsfoiesc scrierile dumnealui!), poate pentru simplu fapt, că multe din paragrafele sale mi se potrivesc mănuşă!...prea puţin contează, cert este că sunt fascinată de cărţile, de legătura creeată  între cititor şi narator prin sinceritatea şi marea sa claritate sufletească!

A fost ceva deosebit în această carte, ce mi-a dat de gandit mult...mult...este modul de a vorbi, de a cere sprijin şi ajutor Marelui Creeator! Descrie A .P. spre sfârşitul cărţii, rugăciunea unui intelect către divinitate, şi o descrie cum numai el poate....nu vă dezvălui în întregime acest pasaj, vă las pe voi, pe fiecare să descoperiţi adevărata rugă către Dumnezeu!

Te rog, Doamne: inima mea s-a amărât de atâta suferinţă; înducelceşte-o cu mângâierea Ta. Te rog, Doamne...

Lectură plăcută! 

Despre frumusetea uitata a vietii, Andrei Plesu

Cartea Despre frumusetea uitata a vietii
Autor ANDREI PLESU
Editura Humanitas
An aparitie 2011
Nr pagini 280
Pret 35 RON, se poate achizitiona de pe www.libris.ro, livrare foarte rapida si sigura!

Cred ca stiti deja, sunt complet fascinata de Andrei Plesu!, este omul care ofera viata cu adevarat vie fiecarui rand, aforism scris in cartea sa. Am citit cu drag si cu nerabdare aceasta carte Despre frumusetea uitata a vietii,...daca ma gandesc fara efort, observ ca si titlul este mai special in comparatie cu alte carti ce au rolul de a transmite acelasi mesaj,  prin faptul ca ma duce cu gandul la lucrurile simple si frumoase care mi se intampla in fiecare secunda, insa, de care eu inca nu stiu si nu pot sa ma bucur cu tot sufletul...cu toata materia cenusie pe care o detin!...pacat si trist totodata!

Dar am o intreaga viata in fata pe care poate voi invata sa o traiesc altfel! :)), mai exact asa cum ne indruma si cum ne expune A.P. frumusetea uitata a vietii pamantesti!

Cartea presupune revizuirea si adunarea celor mai adevarate si concise paragrafe din mai toate articolele si revistele publicate si sustinute de intelectual. Astfel, sunt redate fel de fel de comentarii, pareri, argumentatii facute pe seama vietii realiste, vietii cotidiene, cu episoade frumoase sau mai putin frumoase, viata adevarata a romanilor, a parlamentarilor, destinul neamului romanesc in functie de guvernul actual, parlamentul cu toate cele rele, televizorul cu tot ce dauneaza si ce nu aduce beneficii tinerilor, viata sub forma ei mirifica-IUBIREA, starile sufletesti de care toti suntem cuprinsi intr-un moment-optimism, neincredere, pesimism, orgoliu, etc.

Cartea beneficiaza de o mare originalitate si acuratete prin felul ei de a fi creeata deoarece avem parte prin intermediul autorului de redactarea unor subiecte si articole diferite, insa daca analizezi identifici faptul ca tot ce e diferit se atrage si in cele din urma se si completeaza. 

Am fost surprinsa in mod special de capitolele cuprinse in carte, care fac deliciul descoperiri iubirii infiripate si derulate intre tinerii indragostiti, cu  toate exploziile si toata verva tineretii pana la detalierea ruperii firului cursiv pe care se construia poate viitorul curat asemeni unui roman.

Tot de la autor am invatat, ca atunci cand recomanzi unei persoane o anumita carte pentru a fi citita iti asumi  un mare angajament si un mare risc, deoarece pana in acest moment putini oameni sunt capabili pentru realizarea acestei misiuni, insa eu vreau sa risc si sa va recomand cu mare caldura si incredere  cartea Despre frumusetea uitata a vietii, avand drept autor pe marele OM-Andrei Plesu.

Lectura placuta!