Jurnalul de la Tescani, Andrei Plesu

Cartea Jurnalul de la Tescani
Autor Andrei Plesu
Editura Humanitas
An apariíe 2011
Nr pagini 124
Pret 22 ron, cartea se poate achizitiona şi on line prin intermediul www.libris.ro

După cum mi-am promis am continuat seria Andrei Pleşu, pentru a mai descoperi una, alta, din tainele scriitorului. Şi bine am mai procedat!:)

Cartea, Jurnalul de la Tescani  este tare drăguţă! aşa...asemeni unei ceşti de cafea cu scorţişoara servită dimineaţa, într-o zi de toamnă târzie, cu ceaţă densă şi o brumă ivită pe boticul câinilor ce stau ghemuiţi pe câteva grămezi de frunze ruginii. A..şi merg extraordinar de bine îmbinate :)).
Una cu alta, cartea exprimă gândurile, trăirile poate chiar amărăciunile interioare ale autorului, adunate, aşezate cap la cap într-un mic jurnal dintr-o anumită perioadă petrecută.

Ca şi strucutră, cartea este organizată în scurte paragrafe, asociate cu diverse imagini, schiţe, grafice în josul fiecărei pagini. Drăguţă prezentare!

Autorul subliniează, direct sau indirect aproximativ toate detaliile atribuite asupra a tot ce înseamnă materie vie/moartă, şi anume: realizează descrierea zilei de toamnă, a dealurilor împădurite, încadrează anotimpurile după bunul său plac, fiecare cu o anume directivă, se leagă de bucuria, tristeţea înmagazinată în inimi; nu devine pesimist ci mai degrabă ştie să ridice ştafeta atunci când parcă se prăbuşeşte cerul:

Primăvara e a jubilaţiei, vara a unei omogene deplinătăţi, iarna - a ascezei cathare. Dar splendoarea, splendoarea adevărată nu e de întâlnit decât toamna, în octombrie pe o zi însorită. Moartea vegetală debutează cu o cutremurătoare sărbătoare.

Iubesc autorul şi cărţile sale! (poate e prea mult spus, insă acest sentiment îl simt în mometul când răsfoiesc scrierile dumnealui!), poate pentru simplu fapt, că multe din paragrafele sale mi se potrivesc mănuşă!...prea puţin contează, cert este că sunt fascinată de cărţile, de legătura creeată  între cititor şi narator prin sinceritatea şi marea sa claritate sufletească!

A fost ceva deosebit în această carte, ce mi-a dat de gandit mult...mult...este modul de a vorbi, de a cere sprijin şi ajutor Marelui Creeator! Descrie A .P. spre sfârşitul cărţii, rugăciunea unui intelect către divinitate, şi o descrie cum numai el poate....nu vă dezvălui în întregime acest pasaj, vă las pe voi, pe fiecare să descoperiţi adevărata rugă către Dumnezeu!

Te rog, Doamne: inima mea s-a amărât de atâta suferinţă; înducelceşte-o cu mângâierea Ta. Te rog, Doamne...

Lectură plăcută!