Albastru pur - Tracy Chevalier

Copii ascultasera in tacere. Acum vorbi Marie.

- Maman, unde putem sa fim in siguranta? intreba ea. Spune-i lui Dumnezeu ca noi vrem sa fim in siguranta.

Isabelle dadu din cap (pag 84).

Goethe spunea ca numai copiilor si oamenilor simpli le plac culorile vii (pag 150).

Am oftat si am izbucnit:

- Sa stii ca nu m-am gandit niciodata ca sunt nefericita cu Rick. Acum insa parca e ceva ce nu...de parca am forma un puzzle, un basm in buchetele in care fiecare piesa e la locul ei, insa ansamblul e gresit. 

Am simtit un nod in gand si m-am oprit (pag 151).

Apoi s-a intamplat: ca una dintre acele creaturi unicelulare vazute sub microscop, care, fara nici un motiv vizibil, se divide brusc in doua, am simtit cum noi ne desfacem in doua entitati distincte, cu persepctive separate. Era ciudat: nu-mi dadusem seama cat  fuseseram de apropiati pana cand nu ne-am distantat (pag 153).

A fost ca o unica miscare prelunga. N-a existat un moment in care sa-mi spun  acum eu fac asta, acum el face asta. N-a existat gandire, doar doua trupuri care se recunosteau, intregindu-se unul pe altul. N-am adormit inainte de rasaritul soarelui (pag 175).

Albastru pur, Tracy Chevalier

Titlu: Albastru pur
Autor: Tracy Chevalier
Editura: Polirom, 2011
Traducere: Fraga Cusin
Număr pagini: 300
Domeniul:Literatura universala
Literatura americana
Preţ oferit de o librarie on line: 14.95 ron

 Am inceput sa citesc cartea in masina, intr-un sfarsit de saptamana ce urma a fi mai deosebit, prin faptul ca am schimbat pentru scurt timp peisajul de zi cu zi si am hotarat sa napustim (eu si alte suflete pereche)  intr-o zona frumoasa, curata si plina de viata...
In zarva creeata din jurul meu am reusit sa ma concentrez si deconectez (spre surprinderea mea) pentru a intra in starea de poveste care urma sa mi-o confere romanul lui Chevalier.

 Cartea cu pricina releva o povestioara minunata, uneori cu tente tragice si istorice, a doua femei. Desfasurarea romanului ruleaza in doua mari planuri, la distanta de cateva secole - in secolul al XVI-lea unde se deruleaza viata familiei Tournier, intr-o zona a Frantei; acesti Tournieri erau hughenoti, denumire dupa care s-au facut cunoscuti protestantii francezi. 

Ella Turner fiind parte a familiei Tournier (una dintre stramoase) a ajuns in regiunea franceza din America datorita sotului-Rick in preajma secolului al XX-lea. Rick de profesie arhitect avea de indeplinit si dus la bun sfarsit un plan venit din partea sefilor astfel incat pentru o perioada de timp au fost nevoiti sa se stabileasca in Franta.

 Aceasta mutare nu a fost insa benefica pentru sotie, deoarece Ella face eforturi supraomenesti de adaptare la noul stil - nu reuseste sa se integreze in mica comunitate (toate femeile o vedeau a fi ciudata, inferioara lor), nu reusea sa desluseasca tainele limbii franceze (chiar si cu meditatiile venite din partea singurei prietene dragi facute in mica comunitate). Odata stabilita in micuta casa, cu pereti albi (asa varuiau fiecare locuinta in care se mutau pentru inceput, dupa acomodare culoarea varului devenea vie) au inceput cercetarile privind arborele genealogic al familiei, cercetari datorate si unui instinct interior femeii dar si legatura de sange avea un bun demers:
pe masura ce vorbea, simteam cum ceva ma apasa in gat si in spatele ochilor. Era durere, asta simteam. Strangeam bratele sacunului, lipindu-mi trupul strans de spatar, ca pentru a-mi face curaj. Cand a terminat, am inghitit ca sa scap de nodul din gat. 

- Ce mi-ai recitat? l-am intrebat incet.

- Psalmul treizeci si unu.

- Un psalm? Din Biblie? m-am mirat eu.

- Da.

- Bine, dar cum de-l stiu eu? Eu nu stiu nici un psalm! Nici macar in engleza, darmite in franceza. Insa acele cuvinte imi sunt atat de familiare. Trebuie sa le fi auzit eu pe undeva . Dar cum de le stii tu? (pag 58).

 Ella dorea cu tot dinadisul sa stabileasca cine forma familia Tournier, printre care a si aflat de Hannah, Jean, Etienne şi Isabelle cu copiii lor Petit Jean, Jacob şi miraculoasa Marie. Pe langa multe taine neelucidate nu -si explica de ce parte din nume se regaseau, aveau un anumit sens iar altele erau ca si uitate, sterse din cadrul istorisirii.

 Personal, primele capitole mi-au placut insa au fost si descrieri in care am devenit un pic indignata deoarece suspansul ajungea dus la absurd astfel incat in final era deja pierdut de tot (m-a coplesit gestul facut de mama prin sustragerea firelor de par colorate necorespunzator din capul micutei).

 Multe din episoadele  cartii nu sunt deslusite, nu au final concret. Stiu, este firesc sa avem parte de un anume suspans pentru a capata dorinta propice finalizarii lecturii insa ar trebui moderat, ar fi trebuit sa fim mai luminati de doamna  Tracy Chevalier!
 Totusi este o carte minunata, un roman pe alocuri istoric, uneori cu o tenta politista, dar si romantica- un romantism dur insa benefic pentru oamenii timpului respectiv. 

 Mi-a placut enorm, chiar am simtit profund atmosfera indusa de capitolele 9-Hornul si 10-Intoarcerea ale cartii; sustin ca sunt cele mai reusite capitole din acest roman pentru ca au impletit planurile actiunii si au facut din simpla citire a unei carti o reala desfasurare a faptelor, a episoadelor adusa in timpul prezent.
 Sfarsitul nu este complet redat; nu este clar ce s-a intamplat cu Marie, daca respectivul cadavru din plita este al ei sau nu, de ce hornul casei a fost construit anapoda, etc.....dar fiecare din noi poate reda si finaliza cartea asa cum simte, sau pana la urma sa construiasca finalul de un albastru pur depasind sfera imaginatiei autoarei.

 Una cu alta, calatoria Ellei o va face sa-si reconstruiasca propria viata, sa-si capete propriile sentimente pentru barbatul dorit. Tracy Chevalier prin cartea Albastru pur aduce si sustine un mister greu de atins in secolul vitezei.....cartea merita citita, merita traita prin fiecare pagina parcursa....merita sa putem gasi siguranta...de care toti avem nevoie!

 Spune-i lui Dumnezeu ca noi vrem sa fim in siguranta!.

Fara sa vreau.....

...dar sigur reusesc sa enervez de luni dimineata majoritatea semenilor prin propunerea unei mici siretenii  ascultandu-ne gandurile bizare.

Tu, care citesti noteaza in scris toate lucrurile frumoase pe care le cunosti despre cei din jur. Fa o lista cat mai exhaustiva cu toate lucrurile frumoase pe care le cunosti despre viata ta. Oriunde te-ai duce, fa-le celor din jur complimente (stiu, suna aiurea). Lauda tot ceea ce vezi (pff...Doamne fereste!....unii o pot percepe chiar in mod serios....). Fa-i pe toti sa se bucure ca te -au vazut. Spune cat mai des multumesc. Emite in permanenta ganduri de recunostinta si de apreciere si apoi da-le glas. Respira in aceasta atmosfera sublima.

Nu stiu...poate in acest fel o bucatica din viata ta se va schimba si va incepe sa reflecte starea ta interioara de spirit.

p.s.: Daca incearca cineva sunt chiar curioasa ce va iesi?!

Mda, asa somnic sa tot ai.....

 Stiati ca...exista 14 mentionari a cainilor in Biblie?

 - fotografie realizata in Iasi, Tudor.

Folosirea eficienta a afirmatiilor depinde in totalitate de credinta ta in ele atunci cand le rostesti.

Daca nu crezi in ele, afirmatiile nu sunt altceva decat o insusire de cuvinte lipsite de orice putere. 

Cea care da putere cuvintelor este credinta. 

Atunci cand crezi cu adevarat in ceea ce spui, tu creezi o realitate corespondenta in viata ta.

Si scriu toate acestea deoarece astazi a fost una din zilele in care a trebuit sa cred cu tarie in tot ceea ce afirmam, gandeam, in logica mea interioara....si a fost bine!