Am citit cartea datorită lui moşulică drag, recunosc - nu ştiam vreo referinţă referitor la publicaţie sau cu directivă spre Oscar Wilde, astfel, am fost repede convinsă să fac cunoştinţă cu domnul Wilde si implicit - romanul său.
Din titlul cărţii înţelegem toţi că personajul principal este Dorian, un tânăr ciudat, misterios şi lipsit de personalitate - impresie personală, după ce am parcurs primele pagini ale cărţii, şi afirm aceasta, deoarece consider că un om raţional nu se poate lăsa influenţat (atât el cât şi viaţa sa) de un mai mare lord Henry aşa cum procedează personajul în cauză; în a doua parte a cărţii, am avut impresia cum că ar lua naştere, un alt personaj principal; de ce asta ? să vă zic: păi, prin imensele viclenii şi fapte deşarte realizate, este inadmisibil să poti crede că niciodată tu, ca pământean, nu poti îmbătrâni şi că vei avea o tinereţe veşnică aşa cum susţinea cu desăvârşire personajul Dorian.
Dorina este întruchipat de Oscar Wilde ca fiind un bărbat ce - şi satisface absolut toate dorinţele, făcând multe victime doar pentru simpla plăcere interioară, nu ţine cont de oamenii care i- au fost alături o viaţă, oameni care au avut de suferit mult pe seama comportamentului şi faptelor sale, acesta exagerând din toate punctele de vedere, cu ceea ce numim materie vie şi moartă totodată.
Am avut momente în care mă plictisisem teribil de mult citind cartea, când toate descrierile lui Wilde erau exagerat de amănunţite, consider că a insistat mult pe unele nimicuri, chiar dacă pe alocuri, au avut o anume însemnătate istorică.
Spre finalul cărţii a fost un pic mai bine, spun asta pentru că Wilde a încercat să - i scoată în evidenţă si să-i contureze lui Dorian, oarecum latura umanistă (să o numesc aşa pentru că Dorian a fost mai degrabă un adevărat animal sălbatic) prin puţinele momente în care parcă, parcă regreta viaţa sa murdară dând dovadă de un oareşce raţionament. Am avut impreisa că se instalase în adâncurile lui o frică asupra morţii, moarte ce putea fi cauzată de către fratele lui Sybil Vane.
După ce am rumegat cu grijă toată intriga, sincer, mă aşteptam la un aşa sfârşit, nu am fost surprinsă deloc de finalul creeat de Wilde şi chiar mă bucur!... pentru modul lui Dorian de a se salva în faţa divinităţii.
Una cu alta, ca şi concluzie, cartea se merită citită, sunt descrise şi pasaje realiste, sunt şi momente istorice, poate unele cu o uşoară reflexie spre marea dragoste; acum, cred eu, că aprecierea scrierii ţine mult de valoarea şi proporţia raportului uman/animal atribuit de cititor lui Dorian.
Un comentariu:
iubesc aceasta postare, mi-a adus aminte de cu cata placere am savurat-o.
Trimiteți un comentariu