Fiind o zi posomorâtă de primăvară si probabil datorită stării interioare pe care o manifest (pff.....complet dezamăgită) am hotărât să adun ceva informaţii cu privire la cum trebuie să se desfăşoare o convorbire telefonică. Sper că cei care nu se pot despărţi de telefon nici atunci când sunt pe TRON să înţeleagă ce trebuie înţeles! În timpurile actuale sunt persoane dependente de acest aparat (nu e o noutate această remarcă însă ţin să o menţionez) uneori nu mai suport să aud/văd, cum au ajuns telefoanele să manipuleze efectiv omenirea!
Oameni buni : Suficient cu această dependenţă!!!
Au trecut aproape 120 de ani de când Alexander Graham Bell a construit primul telefon utilizabil (1876). Astăzi existenţa noastră este de neconceput fără telefon, mda...recunosc şi eu!. Aceasta înseamnă că telecomunicaţiile ocupă un loc primordial în afaceri, în relaţiile noastre familiale, amicale, sociale. Această invenţie nu trebuie să ne facă să uităm statutul nostru de oameni bine crescuti. Buna educaţie este necesară şi când vorbim la telefon, chiar dacă este vorba despre cea mai nesemnificativă conversaţie.
Când sună telefonul, trebuie să răspundem cel mai târziu după cel de-al cincilea apel. De asemenea, când chemăm pe cineva nu vom lăsa aparatul să sune mai mult de cinci ori decât în cazuri speciale.
Modul în care începe o conversaţie telefonică diferă de la o ţară la alta şi se înscrie într- un adevărat cod. De pildă în Germania, Franţa, Anglia, în momentrul ridicării receptorului, cel solicitat îşi spune automat numele şi aşteaptă un răspuns. Cel care a sunat îşi declină numele şi el. La noi, s-a stabilit regula ca cel care sună să se prezinte, după ce, obligatoriu , a spus Bună ziua!, Bună seara!, etc. Omniprezenta expresie Alo trebuie să fie urmată de numele persoanei care telefonează. Regula generală este ca cel care a sunat să pună capăt discuţiei, în afara cazului în care interlocutorul sau are motive serioase s-o facă.
Dacă până acum m-am referit la formulele de adresare şi la cele de încheiere într-o convorbire telefonică, este firesc să abordez si problema duratei acesteia (Slavă Domunului!)
Modul în care începe o conversaţie telefonică diferă de la o ţară la alta şi se înscrie într- un adevărat cod. De pildă în Germania, Franţa, Anglia, în momentrul ridicării receptorului, cel solicitat îşi spune automat numele şi aşteaptă un răspuns. Cel care a sunat îşi declină numele şi el. La noi, s-a stabilit regula ca cel care sună să se prezinte, după ce, obligatoriu , a spus Bună ziua!, Bună seara!, etc. Omniprezenta expresie Alo trebuie să fie urmată de numele persoanei care telefonează. Regula generală este ca cel care a sunat să pună capăt discuţiei, în afara cazului în care interlocutorul sau are motive serioase s-o facă.
Dacă până acum m-am referit la formulele de adresare şi la cele de încheiere într-o convorbire telefonică, este firesc să abordez si problema duratei acesteia (Slavă Domunului!)
Este de dorit ca ea să fie cât mai scurtă! (heii:....CÂT MAI SCURTĂ!) să nu uităm că telefonul a fost inventat pentru transmiterea rapidă, la distanţă a unor mesaje importante. A discuta la nesfârşit despre cele mai banale subiecte, a devenit o adevărată boală a zilelor noastre.
Daca avem mai multe de spus să alegem calea epistolară sau ne fixăm o întâlnire. Sper să fie de folos celor în cauză aceste observaţii care sunt în conformitate cu legile din Codul bunelor maniere!
Daca avem mai multe de spus să alegem calea epistolară sau ne fixăm o întâlnire. Sper să fie de folos celor în cauză aceste observaţii care sunt în conformitate cu legile din Codul bunelor maniere!
p.s.: nu cred că mă voi opri aici cu aceste observaţíi adresate mai-marelui TELEFON :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu