Editura: Humanitas, 2011
Această carte-Războiul Homarilor după cum mulţi cred că ştim, este primul roman de debut al Elizabethei Gilbert şi afirm cu toată încrederea că a cucerit multe personaje autohtone care au avut plăcerea şi curiozitatea să o răsfoiască.
Până în acest moment am citit două dintre cărţile doamnei Gilbert şi anume: Mănâncă, roaga-te, iubeşte; Şi am spus da - însă acest adorabil roman chiar a fost complet diferit de biografiile redate. Este de admirat cum Elizabeth G. reuşeşte prin simpla imaginaţie să transpună o asemenea operă, un aşa drăguţ roman astfel încât atunci când citeşti îţi conferă posibilitatea de a creea o lume imaginară proprie, o închipuire pas cu pas a tuturor etapelor, faptelor, evenimentelor, ce se consumă uşor pe paginile cărţii de faţă.
Nu credeam de la început că Războiul Homarilor poate fi un roman atât de reuşit deoarece există o mare diferenţă între o descriere a propriei vieţi şi descrierea unor evenimente cu tentă istorică, războinică, romantică (am avut impresia că o parte din povestea de dragoste este asemănătoare cu marea operă Romeo şi Julieta) iar pentru o femeie, cred că este greu să se facă remarcată cu reuşite din ambele categorii de opere literare. Eliz a uimit si s-a făcut cunoscută în întreaga lume cu aceste îmbinări literare.
În acest roman, aproximativ toate personajele sunt redate complet prin descrierea amănunţită a caracterelor fizice, psihice şi morale, o descriere făcută astfel încât nu oboseşte atunci când mai descoperi incă un personaj nou în prim-plan; ca rol de personaj principal, acesta este atribuit lui Ruth Thomas, o fetiţă cu puţine trăsături feminine, cu o minte uşor sclipitoare, un corp mai mult cu tentă androgină însă care reuşeşte cu mare tactică şi îndeletnicire să-şi îndeplinească toate gândurile, dorinţele propuse încă din perioada copilăriei iar în final aducând o viaţă prosperă întregii comunităţi.
Cartea nu este doar o poveste siropoasă de dragoste ci pe alocuri prezintă o mare luptă între două entităţi de oameni, de pe două insule gemene Courne Haven si Fort Niles,o luptă ce pare a fi redată sub forma a patru războaie de existenţă. Sunt exprimate şi trăite de la o generaţie la alta aproximativ toate neajunsurile, dezamagirile dar si momentele frumoase de către personaje cu puternice trăsături masculine (în toată cartea sunt foarte puţin descrise caracterele feminine ale lui Ruth, a mamei sale, a surori, etc predominând latura masculină, bărbătească a oamenilor implicaţi în acţiune).
După cum reiese şi din titlu întreaga acţiune este concretizată pe o luptă de la o generaţie la alta, pe motive existenţiale diverse şi atunci când nu te aştepţi intervine doamna Gilbert cu imaginara poveste de iubire a doi tineri care fac parte din clanuri rivale, o dragoste descrisă uneori cu uşoare vorbe deochiate, îndrăzneţe dar trăite în profunzime de tinereii îndrăgostiţi (afirm că nici prea multă maturitate nu deţineau).
Una cu alta sfârşitul acestui roman a fost fulgerător de diferit faţă de cum îmi imaginam pe când citeam primele pagini, dar a fost un sfârşit de carte, de poveste total pe placul meu.
Este o carte cu un umor redat prin prisma războiului homarilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu