Înţelepţii din antichitate, care au trăit cu mii de ani în urmă, ne-au lăsat moştenire marele adevăr referitor la recunoaştinţă (păcat, noi-oamenii de azi nu avem ce lăsa pentru viitorii patriei ce vin extrem de preocupati...DA, preocupaţi de NIMIC....trist dar adevărat!)
Toate religiile din lume vorbesc despre importanţa acestui sentiment. Cele mai măreţe fiinte umane care au trăit vreodată pe pământ ne-au ilustrat prin însăşi viaţa lor ce înseamnă o viaţă trăită în recunoştinţă. Prin exemplul lor, ele au devenit faruri călăuzitoare pentru toate generaţiile care au urmat (vreau încă sa cred că am făcut si fac parte din categoria acestor generaţii, mulţumesc lui Dumnezeu că am avut parte de o grădiniţă de stat, apoi de o şcoală primară modestă dar cu mare grad de credibilitate şi apoi toate cele care au urmat m-au ţinut pe linia adevărată a vieţii si nu am avut o linie imaginară spre fantezii abstracte).
Acesta este motivul pentru care Einstein obişnuia să repete de sute de ori pe zi:
MULŢUMESC!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu