Portretul unui barbat imatur - Luis Landero

Cartea este cumparata de la o librarie din Iasi

pret: 19,9 ron.

Ed. Allfa, Bucuresti, 2011

Am citit cartea datorita postarii facute de Anca...si nu imi pare rau! a fost o carte care face asa incat sa - ti readuni minunatele amintiri ale copilariei, ale tineretii (daca pot sa o numesc asa) dar si un roman in care se imbina frumos, usor - fara sa realizezi exact momentul - realitatea cu fictiunea. Insa, consider aceasta fictiune aparte, adica inglobarea mai multor dorinte pe care fiecare din noi nu a reusit sa si le atribuie sau sa le traiasca din plin.

Cartea releva povestea de viata a unui barbat, poveste redactata chiar de el intr - o singura noapte. Barbatul incepe prin a -si povesti destinul, trecand prin fiecare etapa parcursa a vietii, plecand de la simpla slujba pe care a cinstit - o, portar fiind la vestitul hotel (Hotel City) unde a interpretat cu succes un anume rol de nepot fals, un nepot pierdut al doamnei Catalana. Prin aceasta experienta traita a aratat cum poate indeplini cu strictete si perfectiune planul pus la cale pentru imbogatirea domnului Tur (client vechi in hotel) dar si imbinarea unei povestii de iubire efemera cu falsa modalitate de a procura bani, un asa zis feet - back dragoste-afaceri. 

Observ cum acest barbat poate realiza trecerea usoara de la varsta maturitatii la perioada adolescentina prin comportamnetul aberant purtat in ziua in care hotaraste sa -si paraseasca adolescenta prin renuntarea la falsele identitati; apoi recunoasterea adevarului din perioada modesta, traita atunci cand era vanzator la o papetarie de cartier. A reusit sa -si duca cu brio destinul trecand prin evenimente dubioase care nu pot fi exprimate prin simple cuvinte - de exemplu iubirile aparute la varsta frageda de aproape 15 anisori, ce au fost trecute pe lista iubirilor consumate inainte de a fi incepute, a ajuns un reporter bun pentru acea perioada si posesorul unei averi mostenite pe seama sotiei Imaculata. 

Apreciez sirul sinceritatii pe care o abordeaza barbatul in momentul descrieriilor facute, in marturisirile redate care uneori implica greutate verbala dar am avut si un mic capitol din aceasta carte in care parca mi -am pierdut rabdarea. De ce spun asta?..pai, nu mi -a placut deloc partea cu vecinul fondator al Fratiei mortii dulci, devine extrem de plictisitoare, prea multe detalii, prea mult dialog nejustificat pentru o singura noapte de imaginatie....

Am fost totusi impresionata de simpla definitie (asa vreau eu sa o numesc) a fericirii venita din sufletul omului. El afirma ca fericirea ni se daruieste pur si simplu asemeni unei averi, o avere facuta din maruntis, dar si asa tot o avere ramane. 

Cred ca acest barbat imatur a dorit sa ne arate prin cartea sa cum iubirea si moartea pot fi atat surori cat si dusmani, sunt sigura ca a avut o frica nedeslusita asupra conceptului de moarte, a trecerii in nefiinta si astfel prin micul roman a incercat sa se justifice oarecum in fata cititorilor.

Una cu alta, cum vi s-a parut viata lui?

P.S.: - pentru a raspunde intrebarii trebuie sa ne definim noi insine viata.....